Băsescu îşi continuă intrigăriile

 ILIE CĂLIAN

Nu cred că cineva s-ar fi aşteptat ca, după celebrul protocol de “coabitare” dintre Ponta şi Băsescu, acesta din urmă să se fi trans-format într-un politician rezonabil, care să se păstreze în limitele constituţionale ale postului său. Şi, în primul rînd, să nu se mai amestece în problemele unor partide. A fost celebru episodul în care, furios pentru că la congresul PDL nu a fost aleasă ca preşedintă favorita sa, Elena Udrea, preşedintele şi-a luat adio de la partidul său. Era, deci, normal ca Traian Băsescu – preşedintele ţării (şi, ca atare, înafara partidelor!) – să-şi continue intrigăriile de partid şi, pe măsură ce acu-ză “politicienii”, ca şi cum el ar fi cu totul altceva, să se scufunde şi mai mult în jocuri politicianiste. Aşa că, sîmbătă, a participat la întrunirea în care liderii Mişcării Populare au hotărît să transfor-me “fundaţia” în partid – ba chiar le-a dat “indicaţii preţioase” pen-tru participarea la viitoarele alegeri europarlamentare.

Şi de ce n-ar fi făcut-o?! Nu s-a sfiit să sfideze Constituţia şi electoratul nici în anii anteriori, iar acum nu se mai teme că va fi, din nou, suspendat. Totul arată că ceea ce îl interesează nu este grija pentru bunul mers al ţării, ci posibilitatea de a juca pe degete politica şi guvernarea ţării. Aşa se explică şi faptul că, în chestiunea referendumului “său” pentru Constituţie, a declarat deschis că îl va organiza de aşa manieră încît să saboteze referendumul organizat de Parlament, indiferent cînd va avea loc acesta, mizînd pe faptul că se vor găsi alegători suficient de mulţi care să-l urmeze.

Dar merită atenţie şi alte afirmaţii ale sale din ultimele zile: îndeosebi cele legate de eşecul proiectului gazoducului NABUCO. Poate că cititorii îşi amintesc că Băsescu a fost un susţinător înfocat al acestui proiect, refuzînd orice alternativă. Prietenul său Orbán Viktor, premierul Ungariei, sesizase că proiecul ar putea eşua. Aşa că s-a retras, căutînd un alt aranjament cu Rusia. Acum, Băsescu îşi bate joc de eforturile lui Victor Ponta de a găsi alte soluţii (inclusiv proiectul AGRI: gaz lichefiat din Azerbaidjan prin Georgia, transportat apoi pe mare pînă la Constanţa). Mai mult, Băsescu spune că, de acum înainte, România trebuie să facă o politică energetică autonomă, fără să ceară voie nimănui. La ce s-o fi referit?! Pentru cine a urmărit subiectul bătăliei pentru gaze, lucrurile par a se clarifica. Anume, Băsescu ştia că NABUCO nu are şanse. Aşa că a făcut aranjamentul cu Chevron pentru gaze de şist. E adevărat, în Uniunea Europeană se dezbate intens această metodă de extracţie, se discută despre o eventuală directivă care să ia în considerare riscurile ecologice ale exploatării. Cuvintele lui Băsescu arată că a bătut palma cu Chevron dinainte, iar în această situaţie acesteia i s-a deschis larg uşa, indiferent de ce ar spune UE. Nu ştiu în ce măsură se justifică optimismul lui Băsescu – cum că, din gazele de şist, locuitorii României ar ieşi cu un cîştig de 50% fată de preţurile gazelor ruseşti sau ale celor din Azerbaidjan, pentru că Chevron le va putea vinde cum va dori. Imporant este să observăm cum a jucat Băsescu la cacealma cu nevoile energetice ale României – şi alte nevoi…

Ar fi făcut, oare, toate acestea dacă am fi avut o republică parlamentară, în care preşedintele să nu aibă acele puteri executive pentru care nu dă seamă în faţa Parlamentului – în faţa nimănui?! Crin Antonescu, în calitate de preşedinte al comisiei pentru revizuirea Constituţiei, ne asigură că noul text nu va mai permite aşa ceva. Dar, dacă acesta este scopul, de ce nu s-a tranşat clar chestiunea puterilor, în sensul ca preşedintele să fie ales de parlament şi să nu mai aibă nici o fărîmă de putere executivă?!