Arta fotografică Photo Romania Festival 2013, 17 – 26 mai

“Transit”, despre oameni în căutarea libertăţii

Festivalul internaţional de artă fotografică propune zilnic expoziţii interesante atît tematic, cît şi din punctul de vedere al abordărilor tehnice de strictă specialitate. Fără să exagerez cu nimic, pot afirma că toate sînt de văzut, toate au un mesaj, din toate ai ce învăţa. Întîlnirile spirituale propuse de Photo Romania Festival deschid orizonturi noi de cunoaştere, de apropiere, schimburi de idei profitabile, tot atîtea încărcături emoţionale.

La Muzeul de Artă, personala Transit a norvegianului Espen Rasmussen, te lasă practic fără grai. Este expoziţia “despre oameni care fug. Oameni pe care şase ani i-am urmat, am călcat pe urmele lor, urme marcate de război şi ură, dar totuşi oameni plini de speranţe şi aspiraţii. Aceste drumurile m-au dus într-o tabără de refugiaţi din Congo, într-o colibă din Bangladesh, în alta din Columbia, într-o grădiniţă abandonată din Georgia. Acestea sînt locurile în care am ascultat poveşti terifiante. Am devenit astfel martorul deznădejdilor şi disperărilor lor, al persecuţiilor şi lipsurilor lor. Am văzut însă puterea pe care o au, încrederea pe care o au…”, am citat din Espen Rasmussen, martor al multor atrocităţi pe întreg mapamondul, urmare a intolerenţei religioase, etnice, a dorinţei de cucerire de noi şi noi teritorii, războaie la tot pasul.

Transit înseamnă Afganistan (reîntoarcerea a peste patru milioane de afgani acasă, după căderea regimului talibanilor), Congo (urmările războiului), Columbia (drama unei femei care şi-a pierdut şi al doilea copil în decurs de numai o săptămînă, drama femeii care şi-a pierdut soţul, ucis de grupările paramilitare, totul legat de producţia transportul şi traficul de cocaină), Yemen, Georgia (peste 130. 000 de gerogieni şi-au abandonat casele la începutul războiului ruso – georgian), Liban, Bangladesh, Serbia (oraşul Vranje a devenit casă pentru patru familii de romi), Ciad (despre ‘janjaweed militia’ sau ‘ devils on horseback’, soldaţii arabi janjaweed şi atacurile lor asupra popiulaţiei civile).

Întreg mapamondul e un teren al operaţiunilor militare, cu urmările cunoscute, de la refugiu la violenţă, furturi, violuri, crime,… Sînt poveşti dure, interesante, de scris, de făcut publice. Espen Rasmussen suprinde de fiecare dată, esenţialul prin oameni şi fapte care tulbură. La rîndul nostru, devenim martori tăcuţi ai dramelor lumii, ai celor lipsiţi de apărare, empatizăm cu suferinţele lor, avansăm idei despre cum le-am putea veni în ajutor.

“DominatriX” : iubire, patimă, suflet, curaj, speranţe,…

Pe un alt palier al cunoaşterii şi apropierii este personala Cameliei Popescu, DominatriX, expoziţie deschisă la Galeriile Ciorchin (strada Constanţa 30).

Camelia Popescu este absolventa Politehnicii din Bucureşti, specialitatea electronică. De arta fotografică s-a apropiat graţie cursurilor Centrului de pregătire profesională în cultură, cursuri urmate cum este firesc, de expoziţii colective. Prima personală, cazul este fericit şi recunosc acest lucru, se întîmplă să fie la Cluj-Napoca, DominatriX fiind o propunere incitantă prin tema oferită, “o abordare nouă a nudului, schimbare de perspectivă pronind de la faptul că bărbatul este reprezentantul sexului tare” (Camelia Popescu). Nudul masculin (şi sînt 14 bărbaţi) şi cel al femeii au parte de reprezentări din cele mai diverse : bărbatul încarcerat sau prins în capcane, bărbatul răstignit, bărbatul care caută să-şi depăşească propria condiţie, femeia care – şi pune în valoare frumuseţea corpului. Potenţarea tematică este dată şi de locaţiile în care au fost realizate fotografiile, zone dezafectate din Bucureşti (un spital, parc auto, o bază antiaeriană, o clădire din patrimoniul statului, o fabrică de pîine,…), un contrast puternic trebuie să recunoaştem, cu efecte artistice însă. DominatriX evidenţiază stări şi sentimente. Şi atunci de amintit sînt iubire, patimă, dominare, suflet, curaj, demnitate, căldură, umilinţă, speranţă, încredere, personalitate, iertare nu în ultimul rînd, excelent surprinse de un ochi fotografic atent la detalii, bun cunoscător al tehnicilor moderne ale imaginii, un creator de atmosferă prin surprinderea atitudinilor celor mai caracteristice, un versat psiholog, atribute prin care Camelia Popescu găseşte calea pentru “traducerea elementelor abstracte în forma concretă a fotografiei” (deziderat postulat de Andreas Feininger în ‘Fotograful creator’).

Demostene ŞOFRON