Adriatica de Sud – “lada de gunoi” a unor bombe rămase din războaie

L’Espresso

În 1989, apele din jurul insulei Pianosa, în arhipelagul Tremiti din Puglia, au fost declarate zonă marină protejată datorită unei bogăţii naturale extraordinare. Cu toate acestea, alături de pădurile tipice de coral negru, pe fundul mării zac numeroase bombe din al doilea război mondial, ale căror pericole sînt recunoscute oficial din 1972, cînd o ordonanţă a Căpităniei portului Manfredonia a interzis din motive de siguranţă navigaţia, ancorarea, pescuitul subacvatic şi înotul la 500 de metri de coastă.

În apele marine de la Molfetta se află mii de bombe cu încărcătură de iperită (gaz muştar), o substanţă chimică cu efecte devastatoare, care s-au aflat în calele a 17 nave aliate scufundate în portul Bari în timpul bombardamentelor germane din 2 decembrie 1943. În 1947 au început lucrările pentru recuperarea bombelor, fiind recuperate 15.500 şi 2.533 de lăzi cu muniţie încărcată cu “gaz muştar”. Din cauza coroziunii bombelor, substanţa chimică se răspîndeşte în mare, cu consecinţe grave asupra habitatului, dovedite de un studiu realizat de Icram în 2004 şi de Ministerul Sănătăţii. Gazul muştar are impact asupra mediului marin şi există peste 200 de cazuri documentate de pescari intoxicaţi şi arşi din cauza exhalaţiilor armelor chimice aduse la suprafaţă cu plase în Adriatica de Sud.

După ce a intervenit în trei sferturi din cele 1.038 de puncte de curăţat, Sdai a recuperat 47.267 de bombe, dintre care 367 cu încărcătură de fosfor. Dar aceasta este doar o parte din zona care ar trebui sa fie curăţată sistematic. În mările Pugliei, după al doilea război mondial au ajuns aproximativ 20.000 de bombe cu încărcătură chimică, pe lîngă cele convenţionale.

În timpul conflictului din Kosovo, din 1999, o hartă difuzată de Căpitănia portului Manfredonia a semnalat 11 zone unde se află bombe neexplodate lansate de avioane de vînătoare ale NATO în Adriatica de Sud. Documentul a fost infirmat de Ministerul Apărării. Potrivit L’Espresso, şi astăzi planează un mister, avînd în vedere că la sfîrşitul războiului s-a decis să nu se efectueze nicio curăţare a apelor de la sud de Gargano.

Al doilea război mondial şi-a lăsat moştenirea periculoasă şi în alte mări ale Italiei. Unele documente militare arată că în adîncurile apelor de la Pesaro (estul Italiei), în 1944, în timpul retragerii trupele germane acestea au aruncat în mare 84 de tone de focoase cu arsenic şi 1.316 de tone cu gaz muştar. Ultima noutate este un document elaborat de provincia Pesaro, în decembrie 2012, o cartografiere regională, rodul unor anchete efectuate în anii “50, care arată în mod clar prezenţa unor bombe de-a lungul coastei între Pesaro şi Fano.

Şi mai îndepărtate sînt şansele unei curăţări a Golfului Napoli, o zonă care, conform unor documente militare americane a fost teatrul unor deversări masive de arme chimice – bombe cu fosgen, cu gaz muştar şi cianură, aruncate la adîncimi care variază între 200 şi 400 de metri.

În nordul Italiei, problema arsenalelor chimice abandonate în mare a venit la lumină în timpul lucrărilor de extindere a unui dig în portul Monfalcone, în apropiere de Trieste. 150 de bombe cu gaz muştar, datînd din primul război mondial, au fost descoperite şi recuperate în 2003 de către scafandrii Sdai.