Sfânta Împărtășanie – Euharistia -, „centrul și rădăcina” vieții interioare

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Euharistia deschide drum darurilor harului, ale dragostei și ale vieții veșnice, prin harul euharistic învredniciți fiind de Cristos de a fi iubiți”. Urâțenia păcatului desfigurează chipul lui Dumnezeu din om. „Doctoria” Euharistiei – rodul Sfintei Liturghii, redă progresiv omului frumusețea și strălucirea de odinioară, vrednicia și puterea de la început, ea ne curăță de păcate și ne întărește în virtute. Prin Sfânta Împărtășanie ne întărim nu doar spiritual, ci și fizic – lucrare atât de necesară pentru întinerirea Bisericii însăși, pentru restaurarea frumuseții celei dintâi a omului robit de păcat.

Prin Împărtășanie suntem uniți cu Cristos, dar cum Cristos s-a dăruit pentru fiecare dintre noi, se cuvine să înțelegem că această unire a noastră cu Cristos euharisticul face să fim uniți în Trupul Său, Biserica. Încă de la Botez am fost chemați să fim un singur trup: „Noi toți am fost botezați de un singur Spirit, ca să alcătuim un singur trup” (1 Cor 12,13). Mai mult, „Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu Trupul lui Cristos? Fiindcă e o singură Pâine, un trup suntem și noi cei mulți, căci toți ne împărtășim din unica Pâine” (1 Cor 10, 16-17).

Pentru Sf. Augustin este clar că, în Sfânta Liturghie, întreaga Biserică este oferită lui Dumnezeu: „Această cetate pe deplin răscumpărată, adică adunarea și societatea sfinților, este oferită lui Dumnezeu ca jertfă universală de către Marele Preot care s-a oferit pe sine însuși pentru noi în patima sa, pentru a face din noi trupul unui Cap atât de mare… Așa este jertfa creștinilor: «fiind mulți, nu suntem decât un singur trup în Cristos» (Rom 12,5)”. Așadar, unirea cu Cristos – Cap al trupului mistic, prin Euharistie, are ca efecte imediate apartenența la Cristos și încorporarea în Biserică. Mai mult, așa cum Cristos se oferă fiecăruia dintre noi în Euharistie spre ajutor, și noi trebuie să ne oferim ajutorul, sprijinul, celor care au nevoie de noi. Tot ceea ce facem pentru cei aflați în nevoi, facem pentru Cristos. „Ceea ce ați făcut unuia mai mic, mie mi-ați făcut …” – sunt cuvintele pe care Mântuitorul le adresează fiecărui om la Judecata din urmă. Ni se cere o implicare activă, nu pasivă față de cei care au nevoie de noi.

Trebuie să facem în așa fel încât Sfânta Liturghie și Taina Euharistiei să fie cu adevărat centrul și rădăcina vieții noastre interioare, ordonându-ne fiecare zi, munca și toate acțiunile noastre spre Isus Domnul, prezent în Sfânta Taină din altar. Aceasta este o manifestare majoră a fiecărui creștin. În această linie, Sfântul Josemaría îndeamnă: „Străduiește-te să faci din Sfântul Sacrificiu al altarului centrul și rădăcina vieții tale interioare, astfel încât întreaga zi să devină un act de cult care se revarsă în invocații, vizite la Sfântul Sacrament, oferirea muncii profesionale și a vieții de familie…”

Hrănindu-ne din Euharistie, ne hrănim sufletul și ne transformăm într-o inimă care susține lumea. Sacramentul Euharistiei generează caritatea și solidaritatea, care nu pot fi separate de porunca cea nouă a iubirii reciproce, dând astfel vieții un sens profund creștin. Euharistia este forța care ne transformă și ne întărește în virtuți, făcând să încolțească în noi o sămânță de speranță vie în asumarea zilnică, de către fiecare, a propriilor datorii, în familie și în societate.

Pentru Sfântul Grigorie cel Mare, celebrarea Euharistiei este o încurajare, ca și noi să imităm exemplul Domnului, oferindu-i viața noastră Tatălui așa cum a făcut-o Isus; în acest fel, mântuirea care vine din Jertfa Domnului va ajunge la noi.

Sfânta Euharistie este, de asemenea, izvorul unității creștine. Unitatea se împlinește mai întâi în comunitățile locale, prin împărtășirea tuturor credincioșilor creștini din același Sfânt Potir. Apoi, prin unitatea realizată în sânul comunităților locale, Sfânta Euharistie își răsfrânge roadele asupra întregii Biserici. Euharistia exprimă și realizează fraternitatea și reconcilierea, exprimă și produce unitatea poporului lui Dumnezeu, deoarece Pâinea euharistică – Trupul lui Cristos -, nu este doar mâncată de cei ce se împărtășesc, dar ea trebuie să fie și împărțită. Astfel, toate mădularele care alcătuiesc Biserica sunt închegate, nu doar într-o comunitate locală, ci tocmai prin aceasta se află și într-o stare de unire cu întreaga Biserică. Euharistia este, astfel, Sacramentul carității și al păcii. Iubirea primită de la Cristos euharisticul trebuie să fie dăruită celor din jur, ea fiind semnul distinctiv al autenticității și al unității creștine.

În momentul împărtășaniei, cel ce primește Sfânta Euharistie este copleșit de binecuvântarea cerească și de harul prezenței lui Dumnezeu.

Ori de câte ori Biserica celebrează Euharistia amintește promisiunea lui Cristos, făcută la Cina cea de Taină: „Vă spun că nu voi mai bea cu voi de acum din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea cu voi în Împărăția Tatălui meu” (Mt 26, 29). Astfel, Taina Euharistiei ne încredințează că vom învia cu trupul la judecata viitoare, trăind în veci, după promisiunea Mântuitorului: ,,Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci” (In 6, 50-51).

Aceeași afirmație o regăsim la Sfinții Părinți. Sf. Ignație spune: ,,Euharistia este leacul nemuririi și doctorie ca să nu murim, ci să trăim neîncetat în Cristos”, iar Sfântul Chiril al Alexandriei continuă: ,,Precum apa, dacă se pune la foc, începe să se încălzească și să clocotească, împărtășindu-se de puterea focului, tot astfel și trupurile noastre, care din fire sunt trândave, dacă primesc Sfânta Euharistie cu vrednicie, se împărtășesc din firea trupului viu al Mântuitorului și nu vor rămâne în stricăciune”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne încredințează: ,,Cristos a dat trupul Său tuturor spre mâncare, ca, hrănindu-ne cu el, să lepădăm trupul cel dintâi, mort, și să ne facem vrednici de viața veșnică”.

Pr. dr. Florin BOZÂNTAN