Din „culisele” candidaturii lui Claudiu Bleonț la Primăria Beliș

Mario Pignateli, proprietarul pensiunii Vila Vals din Beliș, este cunoscut ca fiind cel care l-a adus pe actorul Claudiu Bleonț în sat și care, mai apoi, l-a „promovat” și susținut pentru funcția de primar al comunei. Mario Pignateli este cel care l-a găzduit pe Bleonț la Vila Vals din martie până după alegeri, buletinul de Beliș al actorului fiind făcut, de altfel, pe adresa pensiunii.

Pe Mario Pignateli l-am contactat telefonic în momentul în care, în sat, se zvonise că l-ar fi „dat afară” pe actor și că, mai mult, i-ar fi dus acestuia lucrurile la București întrucât Bleonț ar fi refuzat să plece. A acceptat fără nici o rezervă un dialog față în față, dialog care a și avut loc, așa cum am mai spus, la pensiunea Vila Vals.

Nu mi-am propus, în acest interviu, să scotocesc după lucruri intime sau cancanuri, ci doar să lămurim cum a ajuns un actor din București, străin de comună, „adoptat” de doar trei luni, în Beliș, să candideze aici pentru funcția de primar. În ce măsură răspunsurile lui Mario Pignateli lămuresc (până la capăt!) lucrurile, se va convinge fiecare, citindu-le. În ce mă privește, remarc din nou cavalerismul lui Mario Pignateli și decența cu care vorbește despre un (fost?) prieten. Desigur, ca după orice interviu cu o persoană interesantă, rămâne și regretul întrebărilor nepuse, al lucrurilor nelămurite până la capăt. Un capăt care, în cazul actorului Claudiu Bleonț,  pare a fi, încă, destul de departe.   

– Înainte de a lămuri lucrurile care țin de Claudiu Bleonț și de relația dvs cu Claudiu Bleonț, ar trebui lămurit cine este „italianul” Mario Pignateli care a cumpărat Vila Vals de la Beliș.

– Întrebarea este binevenită, fiindcă nu sunt italian, sunt român, certificatul meu de naștere este românesc. Singura cetățenie pe care o am este cea română. Suntem o familie normală, fără funcții, fără averi.

Pe la începutul anului 2018 ne-am hotărât să ne mutăm din țară. (…) Am început demersurile pentru e emigra în Noua Zeelandă. După vreo trei luni, când eram deja la jumătatea drumului, copilul ne-a spus că el nu vrea să plece din România. Avea 5 ani, neîmpliniți.(…). Am renunțat la toate planurile pe care le aveam și s-a apucat soția să caute un loc în România unde să ne mutăm din București (…), un loc care să fie la munte și să fie relativ aproape de un centru universitar și de un centru medical recunoscut, pentru ca acel copil să poată merge la o facultate, să poată avea parte de servicii medicale. La Beliș am ajuns printr-o căutare pe google. Soția mea a căutat pe google terenuri de vânzare, în județul Cluj și văzând zona aceasta, văzând lacul, a zis: „Uite ce mișto e acolo! Hai să vedem”. Ne-am urcat în mașină. Am venit pe drumul din Râșca, am ajuns pe la 11 seara. (…). Primul drum pe care l-am făcut dimineața a fost la grădiniță, pentru că pe noi ne interesa să existe copii aici. (…) Mai apoi am început să ne căutăm un teren pe care să construim ceva. (…) Până la urmă am găsit această pensiune de vânzare, am cumpărat-o și ne-am mutat. (…) Din septembrie 2018 suntem aici. Noi, în momentul acesta nu mai avem absolut nimic la București.

– De când îl cunoașteți pe Claudiu Bleonț?

– L-am cunoscut cu vreo doi ani înainte să plecăm din București, de prin 2016.

– Cum a ajuns Claudiu Bleonț la Beliș?

– Primul lui contact cu Belișul a fost în acel an 2018, când mi-am invitat o parte din prietenii din București să petreacă Revelionul aici. Printre acei prieteni s-a numărat și el, cu familia lui. I-a plăcut foarte tare, după care, în următorul an, în 2019, a venit lunar aici. Venea cel puțin o dată pe lună. Venea ori singur, ori cu fetița lui (…).

„Obosise de ceea ce însemna teatrul”

– Când a apărut ideea și a cui a fost ideea ca Bleonț să candideze la funcția de primar al Belișului?

– Ideea a apărut în felul următor: Anul acesta, la începutul pandemiei, la începutul lunii martie, după ce s-a făcut anunțul că se închid teatrele, l-am sunat și l-am întrebat: „Voi, acuma ce faceți?”. Zice: „Stăm în București și ne închidem în casă”. Și zic: „Nu stați acolo, închiși într-o casă de ciment. Vin să vă iau și veniți încoace”. „OK”. Am mers, i-am luat, pe el împreună cu soția și copilul, și au stat la noi, începând cu 1 martie. La un moment dat se auzeau tot felul de scenarii: că nu se vor mai deschide teatrele și restaurantele și cinematografele doi ani sau că nu se vor mai deschide niciodată, că va merge totul doar online, că se va întâmpla una, se va întâmpla alta. Nimeni nu știa ce se va întâmpla. La Claudiu, cea mai lungă perioadă în care a stat aici, legat, fără să plece, a fost aceasta, din martie până prin mijlocul lui mai. Eu îl mai auzisem și înainte, dar nu mi s-a părut foarte hotărât, nu că s-a plicitisit de teatru, ci că obosise de ceea ce însemna teatrul, pentru că el muncea extraordinar de mult, la modul că avea spectacol astăzi la Cluj, mâine la Timișoara, poimâine la București, peste încă o zi la Iași și așa mai departe. De câte ori vorbeam cu el – și îl sunam destul de des! -, era ori în aeroport, ori în tren, ori în mașină. Stătea extraordinar de puțin acasă. După atâția ani, vă dați seama că lucrurile acestea l-au obosit. Și, probabil că apărând chestia asta cu pandemia, și-a zis: „Bă, cred că acum e momentul să mă opresc”. Și m-a întrebat, inițial m-a întrebat dacă este ceva de vânzare pe aici, că s-ar muta. Zic: „Definitiv?” Zice: „Da”. Zic: „OK, poți să stai la mine cât  ai nevoie, și în momentul în care găsești ceva care să îți placă, te muți”.

Discutând cu el despre chestia asta, am ajuns la concluzia că îi va fi greu să rămână fără nici o activitate, inclusiv din punct de vedere financiar (…). El s-a gândit inițial să facă un cerc de teatru pentru copiii din zonă, practic nu pentru un câștig financiar, ci pentru a avea o ocupație. Nu a avut absolut nici un gând de primărie. El n-a avut legătura cu politica, până la momentul ăsta, până la momentul Beliș. De ce a venit propunerea? Vă dau niște exemple, ca să nu spun că nu mi-au plăcut niște lucruri pe care le-am văzut aici. Primul exemplu, dacă doriți, și poate ați văzut acum, când ați ajuns la mine: asfaltul pe strada asta s-a terminat cu vreo 20 de metri înaintea curții mele. Noi nu suntem considerați locuitori ai Belișului! Înainte de orice poveste, de orice idee de primărie, am auzit puținii oameni pe care-i cunosc, în zonă, că sunt foarte nemulțumiți de administrația actuală. I-am auzit la fel de nemulțumiți și de administrația anterioară. (…) Uitându-mă în stânga, în dreapta, plimbându-mă prin comună, nu cred că îmi poate spune nimeni că este totul în regulă. Și atunci, eu cunoscându-l pe el ca om, de niște ani, am fost convins că este omul care niciodată n-ar fura, care niciodată nu s-ar pune pe el înaintea meseriei pe care o are la momentul respectiv. Nu am considerat că este omul care ar putea aduce prejudicii financiare acestui loc dintr-o poziție de conducere, făcând parte din administrație (…).

– Spuneți că Claudiu Bleonț nu fură. Acesta nu este, însă, un argument că poate fi primar, acest actor.

– Pentru mine a fost, pentru că niciodată nu aș fi mers alături de un om despre care puteam crede că s-ar preta la așa ceva. Eu, când m-am băgat în chestia asta, am avut o singură pretenție: ca viața mea aici și mai ales a copiilor mei să nu fie afectată.

– Dar a fost!

– Nu mi-am dorit nici un moment ca acești doi copii ai mei (fiindcă acum am doi), când ies din curte, să se uite cineva urât la ei, din cauza lucrurilor pe care le-am făcut eu. Asta a fost singura mea pretenție. Ce s-a întâmplat…

– Spuneți că ideea cu primăria a fost a dvs. Și Bleonț a acceptat, așa, din prima…?

– Nu. Inițial a fost șocat, nici măcar nu-i trecea prin cap așa ceva. Inițial, discuția a fost: „Păi, nici măcar nu știm ce trebuie să facem”. V-am mai spus, nici unul dintre noi n-a mai fost implicat în politică, nici unul dintre noi nu știam ce înseamnă o campanie electorală, nici unul dintre noi nu avusesem absolut nici o legătură cu vreun partid politic sau cu vreo structură de administrație. Prima reacție a fost: „Nu mă pricep, la momentul acesta”. Replica mea a fost: „De acord,  nu te pricepi, dar din câte știu, în țara asta nu există vreo școală de primari, nu există vreo instituție de învățământ care pregătește pe cineva pentru acest post”. Am considerat că, lucrând atâția ani în diverse echipe, chiar dacă este un alt domeniu, are o experiență în a lucra cu oamenii (…). În capul nostru a fost că oricine se poate descurca.

„Într-un partid politic, lucrurile funcționează exact ca într-o firmă”

– Până aici povestea pare OK. Dar de la o discuție dintre doi prieteni, în care unul îi propune celuilalt să fie primar, și până la intervenția prim-ministrului Ludovic Orban e, totuși, cale lungă!

– Lucrurile sunt extraordinar de simple. Din câte am observat, oamenii, în general, nu neapărat cei de aici, au o imaginație foarte bogată și au tendința să exagereze.

– Ce să fie exagerat în atitudinea oamenilor? A fost, cred, pentru prima oară în istoria post-decembristă a țării când un prim ministru impune un candidat pentru funcția de primar al unei comune! Pentru că l-a impus, pe Bleonț! A trecut peste voința celor din organizația locală și, conform unor surse, a trecut chiar și peste voința celor din conducerea PNL Cluj, care inițial nu l-au vrut.

– Haideți să vă explic. La organizația PNL București s-a prezentat această variantă, care însemna ca Claudiu Bleonț să intre în partid și să candideze la Primăria Beliș. I-au fost propuse de către organizația București nenumărate alte variante – primărie de sector în București, i s-a propus Ministerul Culturii. El, pentru PNL, a însemnat și înseamnă un aport de imagine, la nivel național.

– De unde până unde, totuși, intervențiile, și nu doar cea a primului ministru? Acesta a fost, în percepția majorității, doar cel care a forțat lucrurile. Adică, după ce toți care aveau o oarecare „putere” de decizie locală, au spus inițial „Nu”, au ajuns să spună în final „Da”.

– Asta trebuie să-i întrebați pe dumnealor, de ce.

– De aici au pornit majoritatea suspiciunilor și de aici a pornit inclusiv rezerva față de el, răbufnirea împotriva lui.

– Într-un partid politic, lucrurile funcționează exact ca într-o firmă. Există un nivel ierarhic. Există niște… șefi!

– Ați spus că nu sunteți membru de partid.

– Nu, nu sunt. N-am fost niciodată.

– Ați spus că nici el nu a făcut politică și nu a intrat în politică până acum. Cum să zic? Merg eu la Craiova, mă îndrăgostesc de Craiova, vreau să fiu primar în Craiova, am notorietate, ca jurnalist, și primul ministru, la care merg să-i cer „tronul”, automat trece peste orice și mă impune ca și candidat! E cam… ciudat!

– Să știți că prima discuție politică nici măcar n-a fost cu PNL, în momentul în care el s-a hotărât să devină primar.

– Totuși, de ce atâta presiune pe oamenii Belișului, ca el să fie ales primar?

– Eu nu cred că a fost nici o presiune.

– Au fost mesaje în spațiul public, pe pagini de Facebook, prin care belișenilor li se dădea de înțeles că numai dacă îl vor vota pe Bleonț, în comuna lor va… curge lapte și miere.

– Eu nu vă pot răspunde pentru ideile fiecăruia dintre cei care au avut legătură cu asta.

– Atunci pot să trag concluzia că, în afară de relația dvs cu el, a mai existat o relație paralelă, pe care n-o cunoașteți?

– Nu. Eu cunosc absolut ce s-a întâmplat până la momentul alegerilor. Și vă spun de ce mă amuză și mi se pare exagerată toată această… isterie, cum, de ce s-a ajuns aici. PNL-ul nu a existat în această ecuație de la început. El a mers la ProTV, la București, a mers împreună cu mine. Am mers la ProTV, la Măruță și și-a anunțat intenția de a candida. În momentul acela nu existase nici măcar o discuție cu vreun partid politic. După acea emisiune a fost sunat de Dan Barna, de la USR, care i-a oferit absolut orice. I-a spus: „Renunțăm la candidatul pe care-l avem în Beliș, poți să candidezi independent, susținut de noi, poți să te înscrii în partid, să candidezi din partea noastră, poți să faci oricum vrei tu”. (…) După care a venit oferta de la PNL. Claudiu s-a identificat mai mult cu valorile acestea ale PNL-ului și cu faptul că ei fiind la guvernare și controlând județul Cluj, o interacțiune viitoare cu ei din postura de primar ar fi urmat să fie mult mai facilă. Așa s-a ajuns la PNL.

 „Fiecare suntem răspunzători de acțiunile noastre”

 – A cui a fost ideea cu strategia asta penibilă, care a pus belișenii în postura de… maimuțe, care înghit orice?

– Aici dați-mi voie să nu comentez pentru că, exact așa cum v-am spus, fiecare om are calități și defecte. Fiecare om ia niște decizii.

– Mă refeream la afișatul fotografiilor cu Orban și cu tot felul de miniștri.

– Întâlnirile cu miniștri nu au avut scopul de a face poze. La fiecare ministru în parte s-a mers cu niște idei…

– Ați fost cu el?

– Da. Eu nu apar în poze, pentru că nu aveam de ce. Vă repet, în echipa aceasta care s-a format, din care am făcut parte și eu, fiecare a spus ce crede că ar ajuta locul acesta, comunitatea aceasta. Eu având un interes poate puțin mai mare decât restul, pentru că eu locuiesc aici și n-am de gând să mă mut, am spus ce mi-ar plăcea mie să văd în acest loc. Ceilalți din echipă au venit cu diverse idei. Întâlnirile cu acei miniștri au fost tocmai pentru a le spune aceste idei, la fiecare, pe domeniul lui, pentru că nouă, poate, ne venea ideea că vrem să facem… o pistă de avion, iar ministrul Transporturilor putea să ne spună: „N-are sens, n-o să vă dea nimeni, niciodată, bani pentru aeroport acolo, că nu e necesar”. Ideea a fost să nu promitem ceva ce nu se poate realiza. Într-adevăr, discuțiile cu miniștri au fost ceva mai simple, pentru că nici un ministru nu stă să-și dea cu părerea pe orice proiect. A existat întâlnirea cu ministrul, după care am fost trimiși la secretarii și la subsecretarii de stat.

– Fotografiile acelea pe care le-a pus Bleonț pe pagina sa de Facebook au lăsat impresia tuturor celor care au „ochi” că au fost făcute în aceeași zi, într-un „turneu” (sau tur de forță) prin ministere. Era cu aceeași cămașă, cu aceiași pantaloni…

– Nu. Fotografiile și întâlnirile nu au avut loc nici măcar în aceleași perioade.

– Atunci să trag concluzia că Bleonț are o singură cămașă și cu aceea s-a dus la toate întâlnirile?

– Nu. Problema se pune că are mai multe cămăși la fel. Eventual.

– Să ne lămurim: Dvs susțineți că au fost mai multe vizite la miniștri, în ideea de a-i întreba dacă s-ar putea face la Beliș nu știu ce proiecte. Acei  miniștri n-au călcat în viața lor în Beliș…

– Și nu vor călca, probabil…

– Și nu vor călca, probabil, nici de acum înainte, și nici măcar nu știau că există un sat sau o comună cu numele de Beliș.

– Corect.

– Și atunci, care era rostul acestor… întrevederi?

– Acei miniștri fac parte dintr-un partid politic, partid politic care este la guvernare, partid politic din care, mai nou, făcea parte și Claudiu.

– Mi se pare absurd să creditezi un om așa, netam-nesam, și să-l lași să se lăfăie pe Facebook cu promisiuni fanteziste, în numele partidului. Adică: mă votați pe mine, o să vă dea guvernul bani, nu mă votați, n-o să vă dea guvernul bani.

– Cu felul acesta de a pune problema, sincer vă spun, nici eu nu sunt de acord.

– Să nu mai pun la socoteală că își atribuie meritul de a fi primit Belișul bani de la guvern, în urma inundațiilor de astă-vară, sau că datorită lui a dat guvernul bani pentru lucrările de întreținere la un drum național!

– Lucrurile astea eu, personal, nu le comentez și mă rezum la a spune atât: toți, în meseria sau în proiectele noastre, mai facem și greșeli.

– De acord, dar în momentul în care, după ce l-ați creditat cu toată încrederea posibilă, i-ați dat o idee și ați văzut apoi că o ia razna…

– Ideea inițială nu a luat-o razna.

– Comportamentul lui, inclusiv în relația cu sătenii.

– Eu nu-mi permit să judec așa ceva. N-o fac. Aleg să n-o fac.

– În ochii oamenilor, dvs sunteți cel care l-a adus pe Bleonț aici.

– Perfect de acord.

– Au fost oameni care mi-au spus că l-au votat pe Matiș, deși nu-l doreau ca primar, doar ca să nu ajungă Bleonț.

– Am auzit și eu lucrul ăsta.

– Nu erau siguri că Viorel Crainic ar avea șanse să iasă pe primul loc (având în vedere scorul acestuia de la alegerile anterioare), așa că l-au votat pe Matiș și cei care, altfel, nu l-ar fi votat, doar ca să se asigure că nu ajunge Bleonț primar.

– Asta am auzit și eu. Știți cum e? Eu l-am adus? Da, într-adevăr, eu l-am adus, dar eu nu l-am controlat niciodată pe omul ăsta. Nici n-am avut intenția s-o fac. Fiecare suntem răspunzători de acțiunile noastre. Eu sunt răspunzător pentru faptul că l-am adus aici.

 „Într-o echipă, deciziile nu sunt luate de o singură persoană”

 – Campania lui electorală a fost cea mai murdară. A fost singurul care a împroșcat cu noroi.

– Haideți să vă spun cum a fost. Inițial, discuția asta între noi, echipa asta care se ocupa de campanie, a fost ca tocmai să ducem o campanie care să nu fie absolut deloc murdară, dar noi, el, sau cum vreți să spuneți, am fost atacați din toate părțile (…).

– Oamenii și-au găsit în porți, fiecare, o revistă în care dl Bleonț îi face pe săteni (sau pe unii dintre ei) hoți, lichele, putori. Cine a plătit această revistă?

– Echipa aceasta, care s-a ocupat de așa ceva.

– Și dvs ați făcut parte din… echipă?

– Da. V-am spus de la început. Nu ascund acest lucru.

– Ați considerat că veți câștiga încrederea (și votul) belișenilor terfelind niște oameni din comună?

– Mă întrebați, personal?

– Da.

– Eu, personal, nu. Dar într-o echipă deciziile nu sunt luate de o singură persoană. Deciziile sunt luate de echipă în întregul ei. Și indiferent de părerile unuia sau altuia!

– Când eu consider că ceva, în relația cu unul sau mai mulți semeni, mă degradează sau mă înjosește ca om, mă retrag din acea relație. Sigur, nu toți suntem la fel, dar vă întreb: de ce nu v-ați retras?

– Am ajuns și la momentul în care am făcut-o.

– Pe niște camere de supraveghere, mi s-a spus că apare mașina dvs ca fiind cea din care s-au distribuit acele afișe fals atribuite lui Viorel Matiș, prin care acesta ar cere să nu mai fie votat primar.

– Da, mașina mea a fost folosită pentru că eu am pus-o la dispoziția echipei de campanie.

– Știați ce se va face cu ajutorul mașinii dvs?

– Știam că se va folosi în campanie.

– Dar nu știați ce urmează să se întâmple?

– Mă întrebați dacă am știut de existența acelor pliante?

– Da.

– Da, am știut. Am aflat în ziua respectivă.

– Și ați fost de acord, ați știut că mașina dvs urmează să fie folosită pentru distribuirea acestor mizerii electorale?

– Eu mi-am dat acordul ca mașina mea să fie folosită în campanie, în întregimea ei, nu mi-am dat acordul punctual pentru ceva anume. (…) Mă întrebați dacă sunt de acord cu ideea acelor fluturași sau cu faptul că s-au împărțit? Personal, nu.

 „Tot acest joc politic l-a dus într-o direcție cu care eu nu mă identific”

– Percepția celor mai mulți, și mulți nu doar din  Beliș, a fost aceea că dl Bleonț nu e decât un actor, care a primit un rol, urmând ca, în cazul în care va fi ales primar, altcineva să conducă.

– Lucrul acesta are o parte de adevăr, pe care l-a și spus, public, Claudiu. A spus că el, în cazul în care va ajunge primar, va administra această primărie împreună cu echipa lui.

– Eu nu la asta m-am referit, ci la faptul că a fost perceput ca o păpușă în mâinile cuiva.

– Nu, nu a fost niciodată păpușa nimănui. Pe Claudiu nu l-a controlat nimeni, nu este omul care să fie controlat. Chiar dacă nu sunt tot timpul de acord cu el și n-am fost tot timpul de acord cu el, pentru că nu cred că există oameni care să fie sută la sută pe aceeași direcție, să vadă lucrurile la fel, în momentul în care am considerat că viziunile noastre sunt atât de diferite, am zis: „Mulțumesc, eu mă retrag, nu merg mai departe, vă doresc succes”.

– În discuția telefonică pe care am avut-o mi-ați spus că, la un moment dat, ați simțit că acest Claudiu Bleonț de acum nu mai este cel pe care l-ați cunoscut dvs înainte.

– Da! Și i-am spus-o și lui și am spus-o tuturor! Mi se pare că tot acest joc politic, mie personal mi s-a părut că l-a dus într-o direcție cu care eu nu mă identific. Exact așa s-a întâmplat.

– Când a venit în Beliș, oamenii mi-au spus că l-au privit și primit cu respect și cu simpatie. Odată ce a vrut să devină primar a devenit agresiv în limbaj. Să faci idioți oamenii care te-au votat sau nu te-au votat este ceva ce, cred eu, a umplut paharul.

– Cu acea postare nici eu nu sunt de acord, n-am fost niciodată.

– N-a fost doar aceea, au fost și altele, plus comentariile jignitoare la adresa belișenilor lăsate sub postările lui de pe Facebook. Imaginați-vă cum s-au simțit belișenii văzând cum niște anonimi din Botoșani, Galați, Craiova etc., care habar n-au unde e și ce e Belișul, spun că Bleonț e primarul potrivit pentru comuna lor.

– Spațiul online este plin de păreri și plin de oameni care au dreptul la păreri.

– Tot satul știe că Bleonț a plecat de la dvs, iar oamenii vorbesc că l-ați fi dat afară.

– Nu a fost dat afară la modul că „Ieși, să nu te mai văd!”

– Se vorbește că inclusiv bagajele i le-ați dus dvs la București, pentru că el n-a vrut să plece și să-și ia lucrurile din casa la care tot dvs i-ați făcut buletin.

– Nu avea cu ce să și le ducă! El nu conduce, el nu are mașină.

– Ce s-a întâmplat, de fapt, de ați rupt relația cu el?

– Nu am rupt relația cu el. Am considerat că viziunile noastre au devenit foarte diferite în ceea ce privește toată această situație. Am considerat că nu mai vedem lucrurile la fel. Eu, într-o echipă în care nu mă identific cu direcția aleasă, nu am ce căuta. Că trebuia să mă retrag mai din timp, perfect de acord. Mai mult decât atât, a început școala, iar copilul meu are nevoie de ceva mai multă liniște decât până acum. (…) După alegeri, având rezultatul pe care îl știe toată lumea, a urmat și urmează această perioadă de tot felul de întâlniri, negocieri (…) și am considerat că acesta nu mai este spațiul potrivit pentru așa ceva, pentru că mi-ar deranja familia. (…) Vă repet, nu ăsta este singurul motiv. Cum am spus, felul nostru de a vedea lucrurile a devenit foarte diferit.

– Puteți să-mi spuneți câteva dintre lucrurile care v-au diferențiat, ca viziune?

– Unele dintre ele vi le-am și spus deja. Eu, personal, nu am fost de acord cu toate deciziile care s-au luat în campanie.

 „Echipa de consilieri a fost alcătuită din oameni pe care i-am cunoscut pe parcurs”

 – Cine i-a plătit campania electorală? Cred că nici un candidat la primăria vreunui mare municipiu nu a beneficiat de atâtea ieșiri pe posturile de televiziune și de atât de mult timp de antenă ca și Claudiu Bleonț, candidat la Beliș!

– Campania nu a plătit-o nici o persoană fizică din această echipă. Aparițiile TV au căzut în sarcina Partidului Național Liberal, pentru că el a fost numit comunicator PNL. Practic, toate intervențiile televizate pe care le-a avut au fost făcute pentru partid. (…) El a fost introdus în înțelegerile sau în contractele pe care le are PNL-ul cu toate televiziunile.

– Din cei 97 de flotanți care au votat la Beliș, se presupune că în jur de 70-80 au fost ai lui Bleonț.

– Exagerat. Poate jumătate.

– Aveți vreo legătură cu „afacerea flotanții”? Știți că există o plângere penală, în această chestiune?

– (…) Nu la modul în care să fi adus oameni fără nici o legătură cu noi, pur și simplu să voteze. La modul acesta, nu. N-aș putea să vă spun că există cineva din echipa noastră care să fi făcut lucrul ăsta. Dar, repet, nu a stat nimeni să urmărească acțiunile celuilalt, să contabilizeze ce face celălalt. Nimeni nu a controlat pe nimeni, nu a existat un șef care să spună la toată lumea ce să facă. Nu s-a pus problema așa.

– Nu ați fost controlat dvs și nu ați controlat dvs, dar asta vă dă garanția că altcineva nu a fost controlat? Altfel, din ce îmi spuneți dvs, totul pare că a fost un joc început fără reguli, în care fiecare face ce-l duce capul, or ceea ce s-a făcut în campania lui Bleonț nu a fost făcut la nimereală. Nu v-ați pus nici o clipă problema că unul sau altul din echipă este sau poate fi controlat de undeva?

– Asta n-am de unde să știu. Și eu nu sunt foarte suspicios de felul meu. Până la proba contrarie, eu cred ce-mi spun oamenii (…).

– Ce amestec are Anca Sigartău în toată povestea asta?

– N-are nici un amestec. Este soția unei persoane care a făcut parte din echipa noastră.

– Care a fost, până la urmă, finalul acestui… joc?

– Ăsta pe care-l vedeți.

– A acceptat Claudiu Bleonț că nu vă (mai) potriviți ca idei și ca viziune?

– Nu avea cum să nu accepte. Ce putea să-mi spună?

– Dacă ar fi să mai faceți echipă cu el, ați mai face?

– În demersul ăsta politic? Nu. Nu. Nu, pentru că nu vedem lucrurile la fel.

– Au fost oamenii din sat care v-au reproșat, în mod direct, că l-ați adus pe Bleonț aici?

– Mai în glumă, mai în serios, da. Au fost și sunt destui.

– În toată perioada asta de campanie, a venit vreun demnitar aici, la dvs?

– Absolut nici unul.

– Au fost Emil Boc, Alin Tișe, Daniel Buda?    

– Nu. Nu. Nu.

– Spuneați că dvs ați avut ideea ca Bleonț să fie primar. Cine a hotărât cine intră în echipa lui de campanie?

– Inițial, așa cum v-am spus, discuția a fost strict între mine și Claudiu. A plecat de la mine propunerea, sau ideea de a candida. După un scurt timp de gândire, el a zis că da, i s-a părut o idee interesantă, după care și-a sunat un prieten, prieten care știa cu ce se „mănâncă” treaba asta politică, fiindcă noi nu știam. Acel prieten a venit și a intrat în această echipă a noastră. Echipa de consilieri a fost alcătuită din oameni pe care i-am cunoscut pe parcurs, nici eu nu-i cunoșteam, nici Claudiu nu-i cunoștea.

– V-am întrebat, la un moment dat, ce amestec a avut Anca Sigartău în toată povestea asta și mi-ați spus că este soția cuiva care a făcut parte din echipă. E vorba de Dragoș Pandele?

– Da. A făcut parte din echipă și știe toată lumea.

– Dragoș Pandele a fost șeful de campanie a lui Claudiu Bleonț?

– Exact. Așa s-a prezentat peste tot, la toată lumea din sat.

– Nu dvs l-ați adus în echipă?

– Nu!

– Robert Sighiartău, care este secretar general al PNL și care, conform informațiilor mele, este cel care l-ar fi introdus pe Claudiu Bleonț la Ludovic Orban, a fost la Beliș. Întâlnirea de la Beliș a avut loc la pensiunea dvs?

– Nu! Nici măcar nu-l cunosc pe dl Sighiartău.

– Știți că acest domn Robert Sighiartău a fost la Beliș?       

– Da. Am fost și eu acolo, în locul în care a venit dumnealui.

– Ați participat la întâlnirea pe care acesta ar fi avut-o cu lideri ai penticostalilor din Beliș?

– Nu. Nici nu știam că s-a întâlnit cu dumnealor. Eu l-am văzut, nici măcar nu l-am salutat. L-am văzut într-o curte unde s-a întâlnit cu restul echipei.

M. TRIPON