Vibrații înalte din mâna tinerei generații

Alegerea Filarmonicii clujene pentru seara de vineri, 28 aprilie a.c., a fost una extrem de apreciată. Dovadă stau ovațiile la scenă deschisă, bis-urile repetate ale solistului invitat, dorința de a rămâne cât mai mult în compania muzicienilor.

Vinerea trecută, sala filarmonicii clujene a fost plină, iată că, după mini vacanța de sărbători publicul revine, încet-încet, în sala de concert. Din nou, public tânăr, amestecat printre publicul deja obișnuit cu simfonicul, o surpriză plăcută, ca de fiecare dată.

Invitații au fost, realmente, într-o formă extraordinară (am consemnat și în avancronică evoluția lor meritorie de până acum). Dirjorul Pawel Kapula a condus trei momente, trei lucrări cu trei amprente muzicale distincte (Wagner, Dvorak și Ravel). O efuziune de energie, implicare puternică, gesturi ample, sigure, vitalitate și tenacitate. În ultima parte a programului, alături de Daphnis și Chloe, am călătorit într-o lume de legendă, ghidați de bagheta dirijorului, într-un univers muzical cu sonorități puternice, memorabile, la fel cum povestea a celor doi tineri a rămas în istoria literară (și nu numai) până astăzi. Vibrația vocilor feminine și masculine (aici a intervenit și Corul, îndrumat de maestrul Cornel Groza), rolul accentuat al instrumentelor de percuție și suflat au întreținut suspansul necesar și au pus în lumină magia poveștii bucolice a lui Longos.

Tânărul violoncelist Jan Sekaci a impresionat considerabil prin rafinament și forță în egală măsură, prin tehnica interpretativă extrem de apreciată de cei de față. Am urmărit cu sufletul la gură pasajele instrumentale de mare virtuozitate – alături de orchestră dar și individual – , o partitură pe cât de puternică, pe atât de bogată în subtilități de o veritabilă eleganță și grandoare, pe alocuri pigmentate cu accente melancolice. O partitură care a pus în evidență frumusețea, culorile muzicale specifice cu care se poate mândri violoncelul, o partitură asupra căreia orchestra clujeană și-a pus și de această dată amprenta într-un mod cât se poate de convingător. Note finale de mare impact, Dvorák, spectaculos ca întotdeauna.

Rămân cu amintiri bine întipărite, cu admirație puternică față de tânăra generație a muzicii vocal-simfonice, care ne face să sperăm că viitorul acestui câmp vast, nu lipsit de provocări și muncă asiduă, va fi presărat cu flori din cele mai „strălucitoare”.

Iulia GHIDIU

Foto Cristina Rădulescu