Soarta documentelor de arhivă cu valoare istorică

Documentele de arhivă cu valoare permanentă(istorică) a fost tema unei dezbateri care a avut loc în cadrul Zilelor Academice Clujene ce se desfășoară în aceste zile la Cluj-Napoca.
Evenimentul a fost organizat la inițiativa Institutului de Istorie „George Barițiu”, fiind pentru prima dată în cei 36 de ani  de când au loc aceste manifestări academice când este organizată  o conferință dedicată arhivelor istorice. Masa rotundă a avut loc în cadrul unui parteneriat încheiat între Institutul de Istorie George Barițiu și Arhivele Naționale prin Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale înceheiat în anul 2022.

Dr. Klara Guseth, șeful Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale, a atras atenția că după trei decenii de experiență democratică în România, nu s-a reușit încă inițierea unui dialog pe orizontală între creatorii de documente, publicul interesat/utilizatori și Arhivele Naționale. „Istoricii medicinei nu sunt cooptați atunci când se evaluează arhivele instituțiilor sanitare, istoricilor educației le sunt străine mecanismele prin care se constituie arhivele universităților sau ale așezămintelor școlare secundare, documentele administrației publice scapă oricărei perspective temporale a juriștilor sau managerilor publici, în timp ce actele cultelor religioase rămân într-un univers aproape clandestin ș.a.m.d”,a spus Klara Guseth. Șeful șeful Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale a mai arătat că lipesc reglementările agreate de toți actorii implicați, care privesc stabilirea unor minime criterii de evaluare a documentelor, în contextul dezvoltării şi evoluţiei instituţiilor, care, spune specialistul, creează cantităţi foarte mari de arhive, inegale din punct de vedere a utilităţii şi valorii informaţionale sau a suportului informației. „Aceste principii de lucru sunt absolut necesare pentru a stabili rolul și locul creatorilor de documente în viața politică, socială, culturală a comunităților locale, județene sau regionale. Din păcate, o absență majoră se poate atesta și la marii creatori de documente, atât centrali dar și la cei cu rol regional, care nu au angajat un arhivist deși administrează cantități impresionante de arhivă”, a spus Klara Guseth.
Expertul a mai explicat că e nevoie de o standardizare a peisajului arhivistic și de transparentizare a proceselor, mai ales că România este parte a comunității europene/internaționale și la nivel arhivistic. „Moștenirea epocii comuniste și provocările lansate din punct de vedere ,,arhivistic” realităților post-decembriste sunt structurile de adâncime ale acestor evoluții. Arhivele fostei Securități, la finalul anilor ’90, actele cu valoare practică, în anii 2000 și, în ultimul an, cele clasificate au fost cele trei teme majore care au angajat părți importante ale dezbaterii publice. Presiunile politice au condus la izolarea subiectelor, însă Arhivele (fie Naționale sau cele autonome: Militare, Externe, Cinematografice etc.) și arhivele creatorilor nu pot fi aduse în secolul al XXI-lea fără medirea unui dialog din partea actorilor implicați. ,,Maturizarea” temelor din jurul A(a)rhivelor este demonstrată, fără îndoială, de voința de a reflecta asupra problemelor și nu de a identifica vinovății sau

responsabilități pentru stagnarea existentă în cadrul legislativ prezent”, a spus șeful Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale.

La rândul său dr. Florin Bogdan Popovici, șeful Serviciului Județean Brașov al Arhivelor Naționale a ținut să avertizeze că până în prezent, în România nu a fost elaborat un set de linii directoare închegat care să orienteze activitatea de stabilire și identificare a materialului arhivistic permanent(istoric).

Cătălin Botoșineanu, inspector superior Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, a avertizat că a lăsa în continuare soarta documentelor cu valoare de patrimoniu doar în interiorul relației producători-arhiviști este un mare risc, precizând că în acest proces ar trebui introduși și utilizatorii.