„Moartea domnului Diavol” – O comedie neagră feroce, feministă și ireverențioasă la Cinemateca TIFF

𝗝𝗼𝗶, 𝟮𝟳 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝗲, 𝗼𝗿𝗮 𝟭𝟵:𝟰𝟱, la Cinema Victoria, ai o singură șansă să vezi pe marele ecran o comoară uitată a cinematografiei est-europene: „Murdering the Devil / Moartea domnului Diavol” (r. Ester Krumbachová, 1970) – un film cum rar se mai fac, o satiră acidă despre relațiile de putere dintre femei și bărbați, îmbrăcată într-o estetică suprarealistă și un umor negru delicios.

Evenimentul are loc în cadrul Cinematecii TIFF, în prezența lui Mihai Chirilov, director artistic TIFF și curatorul acestei proiecții speciale. Filmul a fost recent restaurat și revine acum pe ecrane într-o versiune splendidă din punct de vedere vizual.

O satiră ce taie în carne vie

„Moartea domnului Diavol” este o satiră a comportamentului masculin atât de mușcătoare, încât ar putea fi difuzată drept material educativ pentru bărbații care doresc să învețe ce să NU facă în relațiile cu femeile. Serios, personajul masculin – interpretat excelent de Vladimír Menšík – este atât de egocentric, condescendent și devorator încât ai zice că n-ar putea fi real… dar tocmai aici e ironia.

El roade picioarele scaunului ca un rozător, iar când protagonista (interpretată de Jiřina Bohdalová) reacționează, îi reproșează că ține mai mult la mobilier decât la el. În timp ce ea își îngrijește casa, gătește cu dedicare și se aranjează cu speranță romantică, el e un nesimțit total, care o folosește doar pentru a-și satisface pofta (gastronomică și egotică). Ea îl ademenește cu mâncăruri delicioase și subtilități flirtante – el înfulecă totul ca un porc, dar ignoră complet orice urmă de afecțiune sau atenție.

Când nu molfăie ceva, mansplainează cu o aroganță crasă lucruri precum Freud sau Darwin, în timp ce ea își reține opiniile și încearcă să-i facă pe plac. Este în același timp o critică subtilă a femeilor care, din singurătate, ajung să se anuleze pentru a suporta astfel de bărbați, dar și un semnal de alarmă cu privire la cât de frecvent e acest tipar relațional.

O alegorie absurdă cu adevăruri incomode

Într-un final suprarealist și ironic, femeia își pierde complet speranța în bărbați și pleacă în Tibet să ia în considerare… un Yeti. „Mai bine un om de zăpadă decât niciun om”, spune ea zâmbind – o replică emblematică pentru esența filmului: exagerarea grotescă pentru a scoate la lumină adevăruri incomode despre dinamica dintre sexe.

Filmul e o bijuterie de 77 de minute, frumos, scurt și la obiect – și este singura ocazie de a-l vedea în această formă restaurată, la Cinemateca TIFF, în prezența lui Mihai Chirilov.

Este, în același timp, un exercițiu de cinema feminist înainte ca feminismul să fie cool, un manifest estetic, o comedie neagră devastatoare și o dovadă a versatilității și viziunii lui Ester Krumbachová, care semnează regia, scenariul și costumele – într-un gest creativ rar și admirabil.

Despre Cinemateca TIFF – modulul Carte Blanche

Această proiecție face parte din noul modul Cinemateca TIFF – în lunile martie, aprilie și mai 2025, în ultima săptămână din fiecare lună, joia și sâmbăta, un critic sau curator de film primește Carte Blanche pentru a-și prezenta publicului o selecție personală de titluri – fie premiere, fie comori uitate sau capodopere rare. Fiecare proiecție este urmată de discuții cu invitați speciali, într-un format dedicat cinefililor pasionați.

Mara A. MUNTEAN