INEGALABILUL BRÂNCUȘI

Între ignoranța deciziilor politice din trecut și recunoașterea internațională de care se bucură astăzi, Constantin Brâncuși rămâne un simbol de neclintit al culturii noastre. În acest articol, Gheorghe Petrescu rememorează întâlnirile sale cu universul brâncușian, chestionând datoria morală și culturală pe care statul român o are față de cel care a dăruit lumii o nouă dimensiune a sculpturii.

Într-un articol pe care l-am publicat anterior¹, făceam apel „SĂ NU-L UITĂM PE BRÂNCUȘI”, trecând în revistă date despre viața și opera „nemuritorului” român.

Materialele apărute pe parcurs, mai ales în ziarul „Făclia”, m-au îndemnat să inserez câteva gânduri.

Pe când eram un tânăr gorjan, am avut prilejul să vizitez satul HOBIȚA, locul de naștere al lui Brâncuși. Din informațiile primite atunci, am reținut că actuala casă-muzeu nu este casa sculptorului, aceasta fiind lăsată de izbeliște și demolată în final, iar cea existentă a aparținut unui concetățean. Este vorba de o casă din lemn, asemănătoare cu a lui Brâncuși, acoperită cu șindrilă, având târnaț.

Trecând anii, am ajuns și la Paris, unde am vizitat actualul Atelier al lui Brâncuși, situat lângă Muzeul Pompidou. La data de 14 aprilie 1995, acest muzeu a organizat o expoziție BRÂNCUȘI, care cuprindea 103 sculpturi, 38 de desene și 58 de fotografii originale.

Față de această situație, mă întreb când autoritățile române vor organiza o expoziție cu operele lui Brâncuși, prilej cu care să se prezinte cel puțin referiri și la operele sale de pe alte meleaguri².

Mai trebuie reținut că, la finele vieții, Brâncuși a făcut o ofertă ROMÂNIEI pentru a transfera și expune definitiv în țara sa natală operele pe care le poseda, dar a fost refuzat. Astfel, la data de 7 martie 1951, într-o ședință a Academiei Române condusă de Mihail Sadoveanu, George Călinescu declara în esență că „Brâncuși nu poate fi considerat creator în sculptură”, iar Alexandru Graur a susținut că „este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă”.