Exerciții de empatie: Prestația profesorilor

În gimnaziu, am avut un profesor de matematică ce mă cam scutea de la răspuns pe motiv că știa că mă descurc bine și învăț.

În clasa a VIII-a, în ideea pregătirii examenului de capacitate, îi întreba adesea pe colegi tot soiul de definiții la geometrie. Într-o zi, întreabă un elev, întreabă doi, întreabă tot rândul.. Nimeni nu învățase nimic și mai erau vreo 3 luni până la examen. Foc și pară. Se uită la mine și zice: „Bogdane, răspunde tu și arată-le cum se învață!”. Eu, cu nimic mai bun, eram – ca și ceilalți colegi ai mei – partenerul mut al dialogului.

N-am văzut niciodată până atunci (și nici de-atunci încoace) un om atât de dezamăgit. A tras o-njurătură așa cât să nu auzim ce zice, dar să pricepem că-i grav și a plecat de la oră. Fără alte discuții, la următoarea întâlnire toată lumea era la zi cu materia.

Prestația profesorilor nu se măsoară în performanță, ci în cât îi doare inima de elevi.

Pr. Bogdan CHIOREAN