Episcopul Iuliu Hossu, ocrotitor al creștinilor și evreilor, mijlocitor pentru pace

Ajutorul sfinților rămâne mereu la îndemâna celor ce cred în Dumnezeu. Între ei, unul dintre cei șapte episcopi greco-catolici martiri, Episcopul Iuliu Hossu, și azi, într-o lume dominată de conflicte și ură, rămâne puternic mijlocitor pentru pace.

Arestat și închis la sfârșit de octombrie, în 1948 – în urmă cu 75 de ani -, la fel ca toți episcopii Bisericii Române Unite, a fost neclintit în credință de-a lungul celor 22 de ani de închisoare și domiciliu forțat, până la moartea sa din 28 mai 1970. A fost beatificat împreună cu confrații săi episcopi martiri de către Sfântul Părinte Francisc, la 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj. Îmbrăcat în aura sfințeniei, acum, poate mai mult decât în trecut, vorbește lumii despre credință. De sus, din fața Tronului ceresc, Fericitul Iuliu Hossu aduce mărire lui Dumnezeu și se roagă pentru pace și bunăvoire între oameni pe pământ. La fel ca în timpul vieții sale, din Cerul în care a intrat ocrotește pe disprețuiți, bolnavi, săraci, face dreptate celor persecutați. E ceea ce face un sfânt. E ceea ce face Isus, în numele Căruia sfinții și martirii au luptat și biruit, nu cu sabia din metal, ci cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, cu puterea Iubirii jertfitoare.

Viața Episcopului Iuliu Hossu a fost continuă „bună vestire”. Pe căile pe care le-a străbătut, la vizitele pastorale prin întreaga sa Eparhie – fiind, din 1917, Episcop de Gherla, apoi, din 1930, Episcop de Cluj-Gherla -, înconjurat mereu de mulțimi fără număr, ducea vestea bună a mântuirii tuturor, și, la fel ca Isus, vorbea cu putere: cuvântul său era dorit și crezut.

Ca tânăr episcop, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, vestea mulțimilor Unirea tuturor românilor, la înfăptuirea căreia a contribuit ca Ierarh greco-catolic și personalitate strălucită a timpului său. Și-a iubit neamul, dar a iubit toate neamurile. Vorbea fluent mai multe limbi: italiana, franceza, maghiara, germana, era cunoscător de greacă și latină.

S-a opus regimurilor extremiste, totalitarismului, nu cu ură, ci în spirit de dreptate, înălțând vocea în apărarea celor persecutați, de orice naționalitate sau condiție socială. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a ajutat evrei, pe mulți i-a salvat de la deportare. Îndemna credincioșii creștini: „Să-i ajutați pe evrei nu numai cu gândul, dar și cu jertfa voastră”. Pentru aceste gesturi, a fost propusă recunoașterea sa ca „Drept între popoare”, o mare cinste acordată de Statul Israel martirilor și eroilor ne-evrei care în acea perioadă întunecată a istoriei au ajutat evrei prigoniți.

În septembrie 2023, o recunoaștere vine din partea Statului român, care a dedicat Arhiereului român-unit un an: anul 2025 – când se vor împlini 140 de ani de la nașterea sa -, va fi marcat în România ca „Anul Cardinal Iuliu Hossu”. Preafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan, Întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice a salutat adoptarea acestei propuneri legislative, exprimându-și convingerea că aceasta va fi „însoțită de importante semnificații simbolice, care depășesc dimensiunea confesională și se întrepătrund în fibrele intime ale conștiinței și demnității naționale, ilustrând valorile libertății și ale moralității.”

La 7 octombrie 2023 – în ziua tragică a unui „nou Holocaust” pentru Israel -, despre Episcopul Iuliu Hossu, ca „Drept între popoare” și despre anul ce-i va fi dedicat în România, s-a discutat la o audiență pontificală, la Roma. Sfântul Părinte Papa Francisc primea pe Deputatul Silviu Vexler, Președinte al Federației Comunităților Evreiești din România (FCER) – cel care a deschis demersul privind acordarea titlului de „Drept între popoare” și unul dintre inițiatorii legii despre instituirea Anului Cardinal Iuliu Hossu în România -, pe Preasfinția Sa Claudiu, succesorul Episcopului Iuliu Hossu pe tronul arhieresc și pe Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcopul auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș. A fost o întâmplare, poate, fixarea audienței despre Episcopul Iuliu Hossu în aceeași zi cu atacul terorist asupra poporului evreu, dar, în lumina credinței se poate interpreta ca fiind un semn că, în acea zi, din nou întunecată pentru Israel, Fericitul Iuliu Hossu se afla lângă Sfântul Părinte rugându-se pentru poporul evreu.

Azi, în lumea cu cerul pe alocuri acoperit de proiecții terifiante de flăcări și fum, mijlocirea Episcopului Iuliu Hossu pentru pace, unitate, dreptate – idealuri pentru care a luptat întreaga viață – se oferă fără a fi cerută, și, cu atât mai mult dacă credincioșii i-o cer. Pentru că, din înălțimi, Fericitul martir își continuă lupta, chiar dacă lupta sa pe pământ s-a sfârșit; își continuă lupta nu cu arme de foc, ci cu focul iubirii lui Dumnezeu, un foc ce se revarsă nu pentru a distruge, nu pentru a lua vieți, ci, dimpotrivă, spre a dărui Viața – pe Isus; se revarsă, pentru a edifica o cetate de neînvins, mai întâi în suflete, apoi în lume: Ierusalimul Ceresc, „Orașul Păcii” – Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

V.S.