Interviu cu Simona Noja-Nebyla : Baletul, „un mod de a ne educa sensibilitatea”

În contextul Zilei Internaționale a Baletului, dr. Simona Noja-Nebyla a susținut recent la Cluj conferința interdisciplinară intitulată Balet și arte vizuale: sinteză, formă și conținut, subliniind elemente comune ale celor două domenii precum și necesitatea cunoașterii dansului scenic clasic nu doar din perspectiva compozițiilor consacrate în repertoriul internațional ci și prin prisma înțelegerii mișcării de balet, a sintaxei complexe dintre cele aproximativ 450 de mișcări specifice acestei bijuterii coregrafice, care conferă timpului și spațiului în care se manifestă „o aură a regalității”.

Fostă prim-balerină, cu un palmares impresionant, actualmente profesor, mentor și cercetător în domeniu, un remarcabil promotor al baletului clasic prin activitățile educaționale și competiționale inițiate, așa cum este, de pildă, European Ballet Grand Prix, desfășurat anual în capitala Austriei, fondat alături de Boris Nebyla, dr. Simona Noja a punctat în expunerea sa un scurt istoric al baletului pornind de la concepte din artele vizuale care au stat la baza evoluției mișcărilor de balet, o artă „ce presupune noi forme de descoperire a spațiului”, „dubla cultură a mișcării”, sau, cu alte cuvinte, „un dans geometric” ce se sprijină, între altele, pe principii matematice și respectiv pe tehnica perspectivei în pictură.

Incursiunea cercetătoarei a atins momente-cheie din istorie și nume importante ce au marcat iremediabil ramura artistică în care au excelat ambele influențând, prin corelații de netăgăduit, evoluția baletului. Astfel, mă refer la Filippo Brunelleschi, părintele perspective lineare, Leonardo da Vinci, cu al său om vitruvian, Michelangelo, cu a sa capodoperă David. „Postura creatorului este aceeași în balet ca și în alte arte, a spus Simona Noja, precizând faptul că, „prin artă, suntem urmași ai divinității”.

„Elementele comune din arta dansului și din artele vizuale continuă să se întâlnească, să se influențeze, ele nu rămân doar la momentul istoric, al începutului. Cultivarea elementelor vizuale ca linia, forma, spațiul – în bidimensionalitatea și tridimensionalitatea sa -, vocabularul culorii, interacțiunile combinațiilor de culori dar și principiile organizatorice ca repetiția, varietatea, ritmul, echilibrul, accentul, proporția fac parte dintr-un spațiu comun împărtășit și de vizual și de kinestezic”.

„Este important să reevaluăm imaginea balerinului în societate”

Eu consider balerinul o persoană cu o foarte mare cultură a mișcării, despre care nu se vorbește niciodată. Vorbim despre un om cultivat dacă vorbește mai multe limbi sau dacă aprofundează o limbă foarte mult, dacă scrie bine, dacă a citit foarte mult. Despre un balerin nu spunem niciodată că este un om cultivat. Or, el este, din punctul meu de vedere, un om de mare cultură a mișcării, pentru că, pe lângă repertoriul mișcării obișnuit, deține încă și un repertoriu special, care este repertoriul baletului clasic. Este vorba de canonul de cele 450 de elemente ale vocabularului, ale sintaxei. Din acest punct de vedere, cred că este important astăzi să reevaluăm imaginea balerinului în societate, pe de-o parte. Pe de altă parte, cred că baletul conține in nuce încă și altceva decât ceea ce noi cunoaștem, în sensul că noi cunoaștem baletul ca artă legat de un repertoriu de balet, instituționalizat de-a lungul secolelor, cunoaștem baletul ca mod de educație în școli de balet, dar cam atât. Nu cunoaștem sau nu cunoaștem suficient baletul din punct de vedere al cunoașterii estetice și ce beneficii poate să ne ofere.

Cercetând și teoretic, am ajuns la niște concluzii asupra modului în care baletul poate să contribuie la cunoașterea dincolo de profesie, ceea ce pentru mine a fost un lucru îmbucurător. Deschidem dintr-o dată spectrul cunoașterii. Toți doritorii de a cunoaște mecanismul de balet, pot avea accesul, dar nu neapărat pentru a deveni balerini, ci pentru a-și stimula gândirea, pentru a-și lărgi câmpul de cunoaștere în domeniul gândirii și al mișcării.

Capacitatea de observare a baletului trebuie și ea educată, dar nu numai atât. Există și o cunoaștere kinestetică la care mă refer, adică trebuie să simți mișcarea de dinăuntru, nu doar să o vezi, să o auzi, să o analizezi vizual, ci să o și simți. Asta înseamnă că oamenii trebuie să se pună în postura de a simți postura dansatorului. Ca și orice concept, trebuie ancorat într-un comportament, trebuie simțit prin propriul tău corp – a gândi ca un balerin.

„Un arc de timp spre viitor”

Pentru mine este o călătorie continuă. Nu există pentru mine cu adevărat un trecut, ci există doar un trecut ca un arc spre viitor. Da, am făcut foarte multe lucruri, ca și balerină activă, ca profesor și ca organizator, fondator, lucruri de care pot să spun că sunt mândră. Dar pentru mine toate aceste lucruri contează doar în măsura în care pot să creez între ele un arc de timp înspre viitor și să vedem cum le putem valorifica sau cum poate fi cunoașterea noastră în balet valorificată. Asta este pentru mine acum idealul și dorința de viitor.

„Nimic nu este mai practic decât o teorie bună”

Normal că sunt foarte bucuroasă că am trecut de acest prag (n. red. al doctoratului, teza intitulată Baletul, model educațional academic. Pledoarie pentru o abordare epistemologică fiind publicată anul acesta la editura Colocvii), dar pentru mine ce a fost esențial a fost toată munca de cercetare anterioară susținerii tezei. Această muncă a avut atât de multă influență asupra mea în sensul că am putut teoretiza ceea ce, practic, știam. Știu că drumul este invers, întâi se învață și apoi se practică. Eu am venit înspre această muncă de cercetare din practică intensă și poate că aici mă și identific cu teoria de câmp a lui Lewin, care era cunoscut ca și teoreticianul practic, care spunea că <<nu este nimic mai practic decât o teorie bună>>. Este exact cum simt și eu și cred că avem nevoie în lumea baletului de această teoretizare, ca să realizăm cât de valoroasă este munca pe care o facem, ca să o cunoaștem la adevărata valoare, să o putem relaționa cu alte domenii, a declarat Simona Noja-Nebyla în interviul acordat ziarului Făclia. Lucrarea doctorală a prim-balerinei române impresionează, între altele, prin sensibilizarea cititorilor vizavi de perspectiva pe care domenii precum filosofia sau neuroștiința le oferă în cercetarea dansului clasic.

O unitate a ființei – trup, spirit și emoție

În cadrul conferinței, moderate de muzeograful Alexandra Sârbu, invitata a pledat pentru o privire unitară asupra sinelui, cuprinzând trupul, spiritul și emoția, subliniind faptul că „dansul are această putere, baletul are puterea dansului, dar și puterea geometriei. Pictorul vede culoarea, balerinul o interpretează. Sculptorul atinge ideea, balerinul o corporalizează. Fotograful capturează momentul, balerinul relaționează momente, le transgresează și le fluidizează, acordând mișcării estetice nimbul regalității”. Prelegerea Simonei Noja-Nebyla a fost urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri, ce a antrenat publicul într-o dezbatere incitantă.

Iulia GHIDIU