Csiky Boldizsar și David Crescenzi, inimi pentru inimi

O coadă imensă mă întâmpină la intrarea Colegiului Academic, vineri 9 februarie. O alta în dreptul improvizatei case de bilete, oameni așteptând și sperând la un bilet în plus. În foaier, oameni urcând grăbiți pentru a-și ocupa locurile. Se începe cu 10 minute întârziere, dar cine mai stă să observe acest lucru. Sala este plină, nimic liber, semn că programul serii-Concertul nr 3 în do minor pentru pian op 37 de Beethoven, respectiv Simfonia nr 1 în si bemol major op 38 de Robert Schumann-și cei doi invitați-pianistul Csiky Boldizsar și dirijorul David Crescenzi-sunt și devin argumente solide pentru o reușită seară de muzică. Una în compania a doi mari compozitori romantici, dar și una în compania a două complexe personalități artistice.

Este o reală bucurie să-i vezi la lucru pe Csiky Boldizsar și David Crescenzi, să fii în preajma unei Orchestre de top cum este cea a Filarmonicii Transilvania. Este și o reală plăcere și bucurie să scrii despre arta celor doi creatori ai unor momente muzicale ce transced timpurilor. Sunt momente în care se regăsesc și coexistă într-o armonie perfectă, siguranța, virtuozitatea, originalitatea abordării partiturilor, eleganța gestului pianistic și dirijor

al, modul propriu de apropiere a muzicii de sufletul celor prezenți, într-o implicare afectivă totală în care simți, trăiești,  respiri Beethoven și Robert Schumann. Cu cei doi artiști pe scenă, dimensiunea interactivă te duce spre finalul cunoscut de mult timp, cel al aplauzelor la nesfârșit.

Csiky Boldizsar este un artistocrat al pianului. Mai mult chiar, este unul dintre  ambasadori valoroși ai muzicii lui Beethoven în întreaga lume. Abordarea Concertului nr 3 în do minor pentru pian op 37–Allegro con brio, Largo, Rondo/Allegro/Presto-se bazează pe experiențele concertistice acumulate în timp, pe diverse scene de concert, plusul venind și din orele de repetiții, de pregătire individuală, în discuție intrând și cursurile de specialitate predate studenților. Calm dar și impetuos, Csiky Boldizsar stăpânește cum numai el știe, materialul sonor, controlul afectiv generând sonorități îngrijite, tonuri de mare calitate, o stilistică unitară, culori pianistice proprii romantismului. Colaborarea cu dirjorul și Orchestra este la înălțime. Înclin să cred, nu vreau să fiu cârcotaș, că un plus de atenție al cornului în Allegro con brio, ar fi adus plusul elegant al acompanierii.

Alegerea Simfoniei nr 1 în si bemol major op 38 ”Primăvara”-Andante un poco maestoso/si bemol major; Larghetto/mi bemol major; Scherzo. Molto vivace. Trio I și II/sol minor; Allegro animato e grazioso/si bemol major-de Robert Schumann s-a dovedit a fi extrem de inspirată, mai ales că nu avem des prilejul să o ascultăm.

David Crescenzi ne introduce într-un univers sonor cu totul special. Este de ajuns să amintesc numai faptul că partea a III-a a simfoniei este de două ori unică prin cele două Trio-uri. Suflătorii, corzile, percuționiștii devind purtători ai mesajelor, dau strălucire temelor și motivelor (apropierea primăverii, preamărirea naturii înnoite…), integrând elementele dansante (caracterul de vals al părții a IV-a), pentru a da  strălucire  unei partituri de o  sonoritate contemporană frapantă, ținând cont de anul primei audiții, 1841. Pe care îți dorești să o reasculți, neuitând că Robert Schumann rămâne unul dintre importanții romantici ai secolului al 19-lea.

Condusă impecabil de David Crescenzi, dirijat fără partitură, Orchestra răspunde prompt, sigur, la nivelul profesionist etalat în multe alte recente concerte. Jovial dar și exigent, Crescenzi propune tonuri sobre și elegante, construind atent și judicios nu numai fiecare fațetă a simfoniei, ci și bogata și colorata ei orchestrație.

În finalul rândurilor de față, în ton cu titlul ales, vă propun un citat din Beethoven: ”Muzica este mediatorul dintre viața spirituală și cea a simțurilor”, validat și în seara de vineri, 9 februarie.

Demostene Șofron