Vibrații înalte

Evenimentul muzical din cadrul Turneului Național Vibrations, găzduit de Filarmonica Transilvania vineri, 2 iunie, ce i-a avut ca protagoniști pe tinerii virtuozi Valentin Șerban/vioară și Mihai Diaconescu/pian a fost, o spun cu toată convingerea, un recital cameral caracterizat de emoție, trăiri puternice, eclectism prin alegerile muzicale; nu au lipsit nici dramatismul, nici caracterul elegant, sobru, chiar vesel pe alocuri. Sonoritățile grave, puternice ale pianului au întâlnit vibrația melancolică a viorii într-un melanj acustic de mare efect.

Dacă ar fi să remarc câteva atribute ale celor doi soliști, acestea ar fi, cu siguranță, energia, temperamentul, virtuozitatea, forța, siguranța interpretării. În formula în care s-au prezentat în fața dumneavoastră, la Cluj (nu e prima dată când cei doi evoluează împreună) au reușit să recreeze atmosfera, magia salonului de altădată, intimitatea muzicii de cameră, apelând la creația unor nume consacrate – Beethoven, Brahms, César Franck. Au reușit un sincron frumos, finalurile bine punctate, fiind răsplătiți, cum era și de așteptat, cu binemeritate aplauze.

Totuși, prestația ar fi meritat un public mai numeros, pun absența pe seama multiplelor evenimente ce au avut loc la finele săptămânii trecute în Cluj, evenimente artistice, sportive, pentru întreaga familie, posibil și pe seama minivacanței ce a trecut…Cei prezenți însă au dat semne că nu vor să părăsească prea repede sala de concert, astfel că soliștii au revenit pe scenă pentru două bis-uri, surprinzând la fel de plăcut și dovedind – așa cum au afirmat – că s-au pregătit temeinic pentru recitalul de vineri. La momentul de bis ne-am delectat cu o lucrare de Antonin Dvorak, transcriere de Fritz pentru vioară și pian, Cântec pe care mama mi-l cânta, respectiv cu o Rumba jamaicană. Ar bine, ca pe viitor, să fie pus la dispoziția auditoriului un program de sală cuprinzând diferitele părți ale lucrărilor muzicale.

Sonoritățile puternice, ferme, punctările de mare intensitate au reușit să acopere până și ploaia torențială, al cărei efect sonor s-a resimțit și în sala de concert. O interpretare sensibilă și în același timp sigură, încrezătoare.

Iulia GHIDIU