Ușile împărătești ale vechilor biserici de lemn clujene

Importante piese din patrimoniul mobil al bisericilor de lemn și implicit din patrimoniul național, ușile împărătești sunt mărturii ale valoroasei arte religioase populare a secolelor trecute și ale talentului unor meșteri rămași adesea anonimi.

Cam o treime din edificiile vechi de lemn clujene, aflate pe Lista Monumentelor Istorice, mai păstrează astfel de piese, realizate în lemn, cele mai vechi datând de la jumătatea secolului al XVIII-lea, majoritatea fiind din secolul următor. Unele dintre ele au suferit repictări în timp, iar câteva au fost recent restaurate.

Variate ca valoare artistică, tehnică de realizare sau stare de conservare, ușile împărătești ale vechilor lăcașuri de cult sunt dovada importanței pe care comunitățile clujene din trecut, deși modeste, o dădeau împodobirii bisericii satului, însemnătate care explica efortul financiar al demersului de a împodobi lăcașul. Uneori, ele erau realizate de cel ce primea comanda pictării icoanelor împărătești.

Drumul credinciosului din ulița satului până în fața altarului era marcat de mai multe „praguri de trecere”, care, prin încărcătura lor simbolică, aveau menirea de a-l purifica. Astfel, ancadramentele porților, ușile sau colonada pridvorului erau încărcate de motive simbol, încrustate în lemn. În acest context, ușile iconostasului reprezentau pragul final, cu cea mai mare însemnătate, rezervate doar slujitorilor Domnului. Pe lângă valoarea artistică, ele însumează un mănunchi de simboluri, precum: porțile Ierusalimului prin care a intrat Hristos în Duminica Floriilor sau porțile Raiului, deci intrarea în împărăția lui Dumnezeu. Tema omniprezentă pe uși este cea a Bunei Vestiri, când omul primește șansa mântuirii. Pe celelalte două uși diaconești sunt reprezentați fie cei doi Arhangheli, fie Sfinții Ștefan și Laurențiu. Unele monumente clujene mai vechi păstrează tâmple care au doar două deschideri. În acest caz, ușile împărătești sunt montate în golul din dreapta, iar cele diaconești în golul stâng.

Formate din cele două canaturi de lemn mobile, ușile clujene au blat întreg sau decor traforat, baghete din lemn, aplicate pentru delimitarea registrelor, margini superioare, tăiate în linii curbe și acolade, iar stinghia centrală se încheie cu o cruce. Majoritatea îmbină armonios decorul pictat cu cel sculptat, într-o iconografie de tip bizantin, în care apare aproape întotdeauna Buna Vestire, în partea superioară, cu Fecioara Maria pe canatul drept și Arhanghelul Gavril pe cel stâng. Mai jos, regăsim pe cei patru evangheliști, fiecare într-o casetă sau medalion, însoțiți de simbolurile lor. Uneori evangheliștii sunt înlocuiți de Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Atunci când predomină decorul sculptat, micile medalioane pictate sunt unite prin bogate vrejuri vegetale, viță de vie, lei afrontați sau acvile bicefale. Decorul în lemn din jurul medalioanelor este realizat prin ajur (Iclod, Osoi, Pruneni, Sântejude, Strâmbu) sau cioplire (Nicula, Chesău, Berchieșu).

În cercetările de teren ale anilor ʹ70-ʹ80 au fost remarcate valoroasele uși împărătești ale bisericii de lemn din Chesău, păstrate astăzi la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. Databile în secolul al XVIII-lea, acestea au un bogat relief sculptat policrom cu motive vegetale și înfățișează, în medalioane pictate, temele clasice: Buna Vestire și Evangheliștii, marginile superioare având un profil tip acoladă, în timp ce stinghia verticală este marcată printr-o torsadă. Întregul repertoriu, care amintește de arta secolului al XVII-lea de la sud de Carpați, se regăsește și la ușile împărătești ale lăcașului din satul apropiat, Berchieșu, fiind posibil să fie opera aceluiași meșter anonim.

Pe ușile împărătești ale edificiului din Pruneni, bogatul decor traforat este format din doi lei afrontați, reprezentați la baza ușilor, bogate vrejuri vegetale (viță de vie) ce încadrează medalioanele, compoziția încheindu-se în partea superioară cu o acvilă bicefală ținând în cioc câte un șarpe. Același tip de decor în ajur îl regăsim și în monumentul din Sântejude, aici lipsind viețuitoarele.

Generații de preoții parohi au deschis ușile împărătești ale bisericii de lemn din Surduc, pictate în 1837 de Ilie Pop, care s-a semnat, atât pe fața și pe spatele acestora, drept „pictor, protopop și paroh al Surducului”. El i-a reprezentat pe Evangheliști pe blaturile de lemn ale celor două canaturi, personajele fiind înconjurate de draperii și piese de mobilier, ce trădează o aplecare a lui Ilie Pop spre decorativ, fapt evident și în frumosul crucifix cu molenii pe care l-a pictat.

Ușile bisericii de lemn din Bucea au fost semnate de Dionisiu Iuga din Nicula, cel căruia îi datorăm și pictura murală din interior. Pictorul a preferat să prezinte doar Buna Vestire, așternută pe fondul albastru cu care ne-a obișnuit. Marginile superioare, sculptate într-un puternic zig-zag și o floare din lemn aplicată pe fiecare canat, conferă ritm întregului ansamblu.

Din anul 1775 se păstrează ușile împărătești din Berindu. Acestea îi sunt atribuite lui Nechita Zugravul, care, aflat în apropiere, primește comanda realizării lor împreună cu icoanele împărătești. Pe uși s-a păstrat inscripția: „Aceasta sfânta zvere o plătit Rețe Marie cu sotu sau Vasile ficorator, ca sa le fie pomana lor si la tot neamul lor. Amin 1775”. Deasupra inscripției este înfățișată o Bună Vestire, cu personaje în figură întreagă și același fundal în romburi, caracteristic acestui cunoscut muralist și iconar.

Valoroasele uși împărătești ale lăcașului din Mureșenii de Câmpie, păstrate în biserica de zid din Sava, datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea și au fost repictate în secolul următor. În panouri delimitate de o torsadă elegant sculptată sunt reprezentați cei patru Evangheliști și Buna Vestire, în partea superioară. Urmele inscripției de la 1740 se mai văd în spațiul intercalat dintre figurile evangheliștilor. Restaurarea prin care au trecut aceste piese le-a readus la lumină echilibrul din compoziție și cromatică.

Valoroase sunt și ușile bisericii de lemn din Finișel. Cele împărătești sunt masive, având aplicate baghete cu motivul torsadei, ce marchează zonele pictate și stinghia centrală. Scenele îi înfățișează pe Evangheliști, alături de simbolurile lor, în figură întreagă, pe un fond roșu, în compoziții complexe. Ușa diaconească, de altă factură, îl reprezintă pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, pictat pe toată suprafața piesei.

Tâmpla bisericii de lemn, monument istoric, din Păniceni, are doar două intrări, ușile fiind montate în golul din partea dreaptă. Sunt nesemnate, datând probabil din a doua jumătate a secolului al XVIII- lea, când au fost pictate icoanele împărătești. Ele se individualizează prin faptul că decorul sculptat a fost eliminat aproape în întregime, pentru a face loc exprimării prin pictură. Pe cele două canaturi se desfășoară o scenă amplă a Bunei Vestiri, fiecare din cele două personaje ocupând câte un canat. Stilul

este încadrat ca fiind postbizantin, iar penelul pare să îi aparțină unui artist cu experiență, ce folosește o cromatică caldă, de roșu oranj, gri și ocru, scoțând în evidență fețele prin ochii supradimensionați.

Ușile împărătești din lăcașurile de lemn au făcut obiectul unui proiect, derulat în parteneriat de câteva universități clujene, în urmă cu câțiva ani, care a inclus restaurarea câtorva din ele, precum cele de la Apahida, Mureșenii Câmpie, Așchileul Mic sau Finișel.

Consuela BENDEA
Consultant artistic în arhitectură și artă tradițională,
CJCPCT Cluj