SRI să-şi vadă de contraspionaj

Ilie CĂLIAN

În sfîrşit, Curtea Constituţională a României s-a trezit şi a declarat neconstituţională implicarea SRI în urmăririle penale. Ştiţi “jmecheriile” acelea cu interceptările de convorbiri, e-mailuri, SMS-uri, plicuri şi alte formule de corespondenţă şi discuţie privată. Motivul este simplu: SRI nu face parte dintre organele de urmărire penală. Amintiţi-vă că un important director al SRI anunţase cu emfază că SRI, nu se mulţumeşte cu simpla colaborare cu DNA, ci urmăreşte “rezolvarea” cauzelor pînă în instanţe. Ceea ce înseamnă că, una peste alta, impunea sau făcea presiuni asupra judecătorilor. Asta, pe lîngă bănuiala că ar avea ofiţeri sub acoperire în Justiţie şi Procuratură. Pe scurt: SRI nu mai are voie să “asculte” decît în cauze ce ţin de siguranţa naţională – pe româneşte: să-şi vadă de obligaţiile sale de contraspionaj.

Aflăm de la Curtea Constituţională a României că vechile cauze judecate deja, sînd judecate, că în procesele pe rol nu se mai pot folosi interceptările SRI – şi cu atît mai puţin pe viitor, urmînd ca organele procuraturii, Ministerului Public, să-şi facă meseria conform procedurilor obişnuite în toate ţările, adică cu propriile instrumente de poliţie judiciară şi interceptări.

Deja vuia presa pe această temă, chiar mai înainte de publicarea motivaţiei de către CCR. Nu mai departe decît ieri, o gazetă bucureşteană titra: “Curtea Constituţională pune căluş anticorupţiei”. Chiar aşa să fie?! Ia gîndiţi-vă puţin: de cînd e lumea lume şi pînă la inventarea sculelor de interceptare a convorbirilor, procurorii şi-au făcut datoria pe baza probelor evidente, nu a palavrelor. Ca vechi ziarist, cu experienţă şi în presa scrisă, dar şi în cea audio-vizuală, vă pot garanta că, din texte scrise ori vorbite se pot obţine, prin tăieri şi selectări de propoziţii şi cuvinte, cele mai monstruoase “capete” de acuzare. În privinţa convorbirilor telefonice, intonaţia, pauzele, topica, umorul etc., odată scris textul “pur” în stenograme, se poate ajunge la deturnarea cu 180 de grade a intenţiei şi conţinutului real al convorbirii. Problema reală nu este durerea copleşitorului geniu justiţiar al României, Laura Codruţa Kövesi, că nu are la îndemînă SRI şi va trebui să respecte legea, adică să apeleze exclusiv la un “organ de urmărire penală” controlabil cu mai multă uşurinţă decît SRI: problema reală rămîne rostul interceptărilor ca probe în justiţie. Asta ar trebui să-i preocupe pe toţi justiţiarii români. Se ştie de cînd e lumea lume şi de cînd e justiţia justiţie că omul se enervează, vorbeşte, înjură, ameninţă – dar nu “face” şi trebuie judecat după fapte, dovedite cu probe clare, nu cu vorbe. O fi Justiţia femeie – iar femeile sînt mai puse pe bîrfă şi cleveteală decît bărbaţii; o fi ea oarbă, dar cu urechile libere, adică pregătită pentru “interceptări”; iar dacă e oarbă, nu vede cum se înclină balanţa, ci ascultă ce i se spune; şi cu sabia taie cum i se spune, că, legată la ochi fiind, nu vede…
Aceasta este imaginea clasică a Justiţiei: una handicapată, cel puţin cu văzul. Nu cumva e mai corectă Justiţia cu urechi “tehnice” şi cu radar sub pînza care-i acoperă ochii?!

Odată cu această decizie a Curţii Constituţionale a României apar foarte multe întrebări. Astăzi, una singură (împărţită pe “bucăţi”). Ştim că, în ţările democratice, serviciile de contraspionaj, sau contrainformaţii, cum este SRI, se ocupă de contraspionaj, nu de cazurile obişnuite de cod penal sau civil. Asta ştiindu-se, oare de ce geniala Laura Codruţa Kövesi – şcolită şi decorată de către americani şi multielogiată de UE – nu s-a luminat la vreme în legătură cu neconstituţionalitatea implicării SRI în actele de urmărire penală, ba chiar şi în decizia judecătorescă, după cum se lăudase un director al SRI?! Geniala noastră procuroare generală şi procuroare a DNA nu cunoştea Constituţia României, Codul Penal şi legea de funcţionare a SRI?! Dacă nu ştia, înseamnă că era complet incompetentă. Dacă ştia, înseamnă că încălcase sistematic legea, făcîndu-se complice cu cel numit “naşu-n suflet”, Traian Băsescu, care o instalase în funcţie şi care, printr-o hotărîre a CSAT, a extins atribuţiile concrete, nu legale, ale SRI. Mai grav: de ce a fost ea permanent ocrotită şi alintată de SUA şi UE?!