Brâncuși fotograf – Lucrări fotografice din tezaurul UAD

De ce să scriu despre sculpturile mele? De ce să nu arăt pur și simplu fotografiile lor?”- Constantin Brâncuși, într-o conversație cu scriitorul Robert Payne, în 1949 (Constantin Brancusi, World Review, serie nouă, nr. 8, octombrie 1949, p. 63)

Cele 41 de fotografii realizate de Constantin Brâncuși, păstrate în patrimoniul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca (UAD), dezvăluie o dimensiune mai puțin cunoscută a creației sculptorului: fotografia ca instrument de documentare și formă de expresie artistică. Conferința istoricului de artă Doina Lemny, susținută la UAD în 11 noiembrie 2026, a readus în atenție această colecție valoroasă, într-un an în care se împlinesc 150 de ani de la nașterea artistului și un secol de învățământ superior artistic la Cluj.

O colecție cu o istorie aparte

Conferința Doinei Lemny, cercetătoare a operei lui Brâncuși și curator onorific al Centrului Pompidou din Paris, a prilejuit și organizarea expoziției pop-up „Brâncuși: lucrări fotografice din tezaurul UAD”.

Povestea celor 41 de fotografii începe cu Otilia Cosmuța-Bölöni și György Bölöni, stabiliți la Paris și apropiați ai sculptorului. Fotografiile i-au fost dăruite chiar de Brâncuși, iar două dintre ele o surprind în atelierul artistului, în jurul anului 1907.

Ulterior, prin intermediul moștenitoarei Alice Steinfeld, imaginile au ajuns la doctorul Nicolae Maior din Oradea, care le-a donat Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, la 29 aprilie 1965. Sculptorul și profesorul Vetró Artúr a intermediat transmiterea lor către universitate, donația fiind destinată studierii de către „profesori, studenţi şi pasionaţi ai artei lui Brâncuşi.” Păstrate timp de aproximativ șase decenii în patrimoniul instituției, ele reprezintă astăzi documente originale de mare valoare pentru istoria creației brâncușiene.

Fotografia – de la document la expresie artistică

Cercetările specialiștilor consacrate operei lui Constantin Brâncuși demonstrează că artistul utiliza fotografia cu mult înaintea întâlnirii cu Man Ray, în 1921. Imaginile datate în jurul anului 1907 confirmă interesul timpuriu al sculptorului pentru acest mediu.

Dimensiunea fotografică a creației brâncușiene a devenit treptat un subiect important al cercetării internaționale. Printre cei care au aprofundat această temă se numără Doina Lemny, prin studiile dedicate arhivei și autoportretelor fotografice ale artistului, precum și cercetătorii de la Museum of Modern Art din New York, în special Mitra Abbaspour și Anne Umland, care au analizat relația dintre fotografie, sculptură și organizarea atelierului brâncușian. O contribuție importantă aparține și istoricului de artă german Friedrich Teja Bach, profesor emerit al Universității din Viena. Volumul său „Brancusi-Photo Reflexion” (1991), publicat la Paris, precum și studiul „Brancusis Photographie – Die Kunst der Übersetzung” („Fotografia lui Brâncuși – arta transpunerii”, 1987) analizează fotografia ca parte integrantă a universului artistic brâncușian, evidențiind rolul luminii, al reflexiilor și al relației dintre sculptură și spațiul atelierului.

Aceste cercetări au contribuit la reconsiderarea statutului lui Brâncuși nu doar ca sculptor, ci și ca autor al unui corpus fotografic cu valoare artistică și documentară proprie. Inițial, fotografia avea un rol documentar: artistul își fotografia lucrările, urmărea diferitele variante și etape de execuție și își construia astfel o arhivă vizuală a procesului creativ. Unele imagini, multiplicate în format de carte poștală, erau oferite prietenilor și potențialilor cumpărători, servind și la promovarea sculpturilor.

Întâlnirea cu Man Ray a contribuit la perfecționarea tehnicii fotografice. Brâncuși și-a procurat echipament specializat și a amenajat un laborator de developare în atelier. Dincolo de funcția documentară, fotografia a devenit o formă autonomă de expresie. Prin alegerea unghiului, a luminii, a perspectivei și a umbrelor, sculptorul modifica percepția operei tridimensionale, propunând o interpretare vizuală proprie.

Importanța colecției clujene este confirmată și de interesul Doinei Lemny pentru examinarea directă a documentelor fotografice. În contextul expoziției „Brâncuși și muzele sale”, organizată la Art Safari New Museum în 2026, cercetătoarea declara:

„De mult timp voiam să văd aceste fotografii. Trebuia neapărat să le văd personal, ca să le certific 100% autenticitatea! Ochiul meu este obișnuit cu toate fotografiile din fondul Brâncuși de la Centrul Pompidou (aproximativ 2.000 de clișee și tiraje) și din alte colecții private. De aceea, m-am consultat, cum fac întotdeauna, cu experți în fotografie.”

 

Ioan Cuciurca și o intuiție critică din 1974

Interesul pentru Brâncuși fotograf nu este nou în mediul artistic clujean. Un prim reper îl constituie articolul „Brâncuși fotograf”, publicat de graficianul Ioan Cuciurca în revista Steaua, nr. 1/320, din ianuarie 1974, la paginile 53–54, din vremea în care autorul era student.

Textul surprinde cu claritate diferența dintre fotografia ca instrument de lucru și fotografia ca act artistic:

„La începuturile activității sale, Brâncuși utilizează imaginea fotografică drept instrument de lucru (…) E o latură, și desigur nu cea esențială, a activității sale, mult mai interesantă rămânând fotografierea propriilor sale sculpturi. Fotografia nu se constituie aici ca mimesis al realului, ci devine mijlocitor de valori, dobândind, în același timp, o valoare artistică intrinsecă.”

Observația lui Cuciurca este remarcabilă prin actualitatea sa. Fotografia este înțeleasă nu doar ca reproducere a sculpturii, ci ca mediu capabil să genereze propriile valori estetice. Importanța acestei preocupări timpurii a fost remarcată și de istoricul de artă Ioana Vlasiu.

Articolul din 1974 demonstrează că mediul universitar clujean manifesta interes pentru această dimensiune a creației brâncușiene cu mult înainte ca tema să fie aprofundată în cercetarea internațională.

 

O arhivă cu perspective pentru viitor

Colecția UAD oferă noi posibilități de cercetare a operei sculptorului. Fotografiile pot contribui la identificarea unor lucrări, la reconstituirea variantelor și etapelor de creație și la înțelegerea relației dintre volum, lumină și spațiu.

Starea de conservare a unora dintre imagini face necesare intervenții de restaurare, propuse de Doina Lemny și avute în vedere pentru perioada următoare. Acestea ar permite conservarea și valorificarea pe termen lung a unui patrimoniu fotografic deosebit de important.

Readucerea în atenție a acestui patrimoniu, prin cercetarea Doinei Lemny și recuperarea contribuției timpurii a lui Ioan Cuciurca, evidențiază continuitatea interesului pentru Brâncuși fotograf. În anul aniversar 2026, colecția clujeană își afirmă astfel nu doar valoarea documentară, ci și locul important în istoria cercetării artistice românești.

 

Silvia Suciu

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.