Sociolog clujean: „Lumea în care trăim este extrem de violentă, iar modalitățile de expresie sunt în ton cu spiritul lumii”

În fiecare an, în luna august, sute de mii de persoane din toată lumea se strâng la Cluj-Napoca pentru a participa la mega-festivalul Untold.

Evenimentul, devenit un adevărat fenomen plasează orașul nostru pe o hartă națională și internațională, atrag atenția specialiștii. Aproape în fiecare an, însă, există o temă centrală „de dezbătut”.

Ioan Hosu, sociolog și prof.univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul UBB Cluj, subliniază că, la acest festival, la fel ca la orice „carnaval” din trecut, după lăsarea serii, oamenii se manifestă foarte diferit, uneori extrem.

Reporter: Cum ați caracteriza Festivalul Untold? Se poate spune că este un adevărat fenomen social.

Ioan Hosu: Vorbim de un fenomen apreciat, de la prima ediție, dar vorbim și de un eveniment care, încă de la prima ediție a venit cu susținători mulți, dar și cu opozanți. Vorbim de un eveniment care plasează Clujul pe o hartă locală, națională și internațională, fără doar și poate.

Anul acesta probabil tema care a urcat festivalul în zona de vizibilitate maximă a fost concertul și prestația lui Gheboasă. Am văzut, câteva zile la rând dezbateri, luări de poziție și poziții pro și contra foarte bine conturate, argumentate, unele cu sens, altele cu mai puțin sens. Cred că dincolo de discuțiile din spațiul public, care sunt absolut normale, (nu știu cine se așteaptă la unanimități când vorbim de un eveniment de masă, unde sunt sute de mii de oameni), ar trebui să avem aici în vedere întregul proces. Oamenii care ajung la acest festival nu au fost „convertiți” la festival, de prestația artistului sau trupei. Oamenii au venit deja cu o preferință clară, și-au făcut temele de acasă. Nu știu de ce ne surprinde faptul că au fani tineri și foarte tineri, câți dintre părinți știu exact, 24 din 24 de ore, ce urmărește sau ascultă copilul? Familia nu are cum să controleze conținuturile și consumul acestor conținuturi de pe platformele de social media, școala nici atâta. La un eveniment public se duc fani. Nu Untold e fabrica de fani, ci e locul în care se manifestă public aceste preferințe. E interesant faptul că mulți dintre cei care au participat la festival au aflat de aceasta prestație din dezbaterile din spațiul public. Cert este că dezbaterea acesta a crescut notorietatea celor care au urcat pe o scenă mainstream.

Reporter: Cum comentați faptul că au fost date anumite sancțiuni unor participanți pentru prestația lor?

Ioan Hosu: Jandarmeria face selecția în ceea ce înseamnă prestația artistică? Unii apreciază că acest lucru este o formă de cenzură. Limbajul – e clar, în unele cazuri e deplasat, vulgar, sexist, rasist, nu e corect politic, după standarde europene și nord-americane, nu e corect politic. Pe de altă parte, am văzut poziții ale unora care spun – ce facem, cenzurăm, netezim, nu mai putem spune nimic pentru că nu-i corect politic? Nu aș insista pe modul în care se manifestă artistul pentru că aici e o întreagă discuție despre libertatea de expresie.

În schimb dacă tot vorbim despre comportamentul unor categorii de public, ar trebui să ne uităm și la alte elemente pe marginea cărora de discută intens – consumul de alcool in exces, consumul de substanțe interzise. Și aici, la câte persoane participă la festival într-o seară, este inevitabil să nu apară situații de acest gen, pentru că nu este o manifestare cu iz religios. La fel ca în trecut, vorbim de evenimente în care se celebrează momente de viața comunității, azi vorbim de dorința de socializare, plăcerea de a petrece împreună cu alții, nevoia de a rupe rutina zilnică sau in acest caz de a călca pe normele instituite și acceptate din societate. La fel ca la orice carnaval din trecut, după lăsarea serii, oamenii se manifestă foarte diferit, uneori extrem. Peste tot sunt astfel de evenimente, manifestări pro și contra sunt mereu. Știm că, spre exemplu, și când e 1 Decembrie, sunt contestatari, în 15 martie, sunt alții. Aici, sigur, la festivalul de care vorbim e un alt profil de public și ne așteptăm ca lucrurile să meargă într-o anumită direcție… Ca la meciurile de fotbal, mă aștept să vină și huligani din galerii, dar marea majoritate sunt suporteri care vin să urmărească spectacolul sportiv. Mă aștept și la situații de genul acesta și de fiecare dată când e vorba de sport, sunt autorități care încearcă să tempereze situațiile conflictuale. La fel și aici, cred că discutăm de măsuri care pot fi luate ca să limitezi fenomene de acest gen, pentru că ele nu pot fi eradicate. Cred că aici despre asta vorbim, orice formă de exces, fie că-i vorba de poluare fonică, de consum de substanțe interzise sau de consum de alcool, de orice altceva, limbaj rasist, xenofob, sexist toate acestea trebuie limitate. Nu cred că e cazul să mai spunem că vorbim și de modul în care fiecare dintre noi dezvoltăm comportamente si interacțiuni publice în mod responsabil, nu-i vorba doar de ce reglementează o normă sau alta.

Revenind la Gheboasă, aici vorbim despre un comportament pe care l-au deprins mulți în afara orizontului pe care îl oferă acest eveniment, și mesajele arată că tinerii sunt nemulțumiți de modul în care funcționează societatea, de ipocrizie, de clasa politică iar aceste elemente le-am văzut la fiecare generație. Și la trupele rock – ale anilor 70, 80, și Phoenix a fost interzis, și Iris au fost la limita prestatiei acceptate de regim, pentru că reproduceau piese ale unor trupe occidentale. Cei de la Phoenix chiar au plecat din țară. În fiecare perioadă există genul acesta de răzvrătire. Sigur, azi discutăm despre o subcultură care apelează la violență verbală, dar să nu ne mire nici acest lucru, pentru că trăim într-o lume extrem de violentă. Lumea în care trăim este extrem de violentă, dincolo de războiul din Ucraina, iar modalitățile de expresie, și în zona aceasta, ale unui artist care se adresează unor mase mari sunt în ton cu spiritul lumii. Nu încerc să justific, ci doar încerc să-mi explic acest fenomen, pentru că așa l-ați numit. Când vedem astfel de lucruri, trebuie să ne gândim că de fapt ele reflectă o parte din ceea ce se întâmplă în societate. Să nu ne mai supărăm strict pe un artist sau altul, că-s Paraziții, Gheboasă sau alții. Iar lor le convine genul acesta de publicitate. Asta e firesc până la un punct, acesta este rolul subculturilor, acela de a aduna împreună indivizi care nu sunt acceptați sau nu acceptă standardele sociale într-un moment sau altul.

Reporter: În fiecare an, autoritățile au bătăi de cap cu consumul de substanțe si mult alcool. Ce-i de făcut?

Ioan Hosu: Da, există problema consumului de alcool în exces, consumul de substanțe interzise, pentru că ele pot avea efecte negative pe termen scurt, iar consumul lor pe termen mediu și lung are uneori consecințe ireversibile, e vorba de o serie de riscuri… Foarte grav este când aceste practici apar la categorii de vârstă tineri si foarte tineri. Mai cred că în unele cazuri, se fac astfel de lucruri din teribilism, la tineri mă refer, sunt luați de val, de presiunea grupului, din dorința de a te conforma în grup, și atunci unii dintre tineri sunt acolo pentru că toți ceilalți se duc, nu pentru că ar avea o afinitate fantastică față de tot ce se întâmplă la festival. Pe de altă parte, la Untold nu poate fi redată lumea în acord cu Simfonia a 9 a lui Beethoven, există Toamna muzicală clujeană pentru asta.

Reporter: Unele voci au spus că ar trebui interzis acest festival. Ce le răspundeți acestora?

Ioan Hosu: Vedem o polarizare, sunt unii care spun că trebuie interzis cu totul acest festival. Stai un pic… Sunt și prestații de bună factură, sunt și derapaje. Acolo trebuie lucrat, la acest capitol, sunt și minori care consumă substanțe interzise și alcool, la aceste derapaje. Totdeauna este loc de mai bine. Dar radicalizarea nu cred că e fericită, pentru că unii o percep ca pe o formă de cenzură pe care încearcă să o impună o minoritate, alții spun că e vorba de atributul puterii pe care îl exercită executivul local. Pe de altă parte, haideți să ne uităm și la dimensiunea economică – hotelurile, restaurantele, tot ce ține de cazare și alte servicii pe care le oferă Clujul în perioada aceasta, dar și după, pentru cei din zona micilor afaceri e o gură de oxigen. Eu cred că administrația locală se uită la avantaje în primul rând, la ceea ce înseamnă brandingul de oraș, la ceea ce înseamnă stimularea (n.red economică) într-un interval destul de golit de evenimente – luna august, acum sunt Zilele culturii maghiare, iar aceste două evenimente au rolul, printre altele de a celebra, diversitatea, identitatea, și dincolo de aceste dimensiuni, vorbim de o funcție economică destul de importantă.

Cred că după perioada de înscriere la facultăți în Cluj, când vin zeci de mii de oameni la universitățile de aici, în iulie, următorul eveniment mare e acest festival care atrage mulțimi de oameni și care înseamnă implicit și sume mari de bani.

Reporter: Credeți că ar trebui mutat acest festival în afara orașului? Sunt multe voci care susțin asta.

Ioan Hosu: Nu cred că Untold poate fi mutat, nu cred că e posibil acest lucru. Identitatea, brandul acestui festival e legat de oraș, de zona centrală din Cluj-Napoca. E ca și cum ai muta Electric Castle de la Bonțida. Nu se poate face asta. Există un festival afară și există un corespondent și în urban. În oraș și în jurul Clujului sunt multe, pe parcursul anului. Fiecare are o identitate clară și nu cred că e posibil… Ori există în această formă, ori nu există. Nu văd posibilă mutarea lui, cel puțin pentru moment, mutarea ar însemna desființarea. Cei care îl gestionează mai au și alte opțiuni, au la Brașov, la Constanța, probabil vor avea și altele, poate fi Timișoara spre exemplu. Lucrurile sunt complicate… argumentele părților sunt importante aici. Reprezentanți ai executivului local ne spun că cei din proximitatea festivalului nu au depus atâtea sesizări anul acesta. Cred că e vorba și de obișnuință, și au fost și strategii pe care le-au dezvoltat cei de acolo – își iau concedii în perioada aceea, pleacă, primesc discount-uri. Cred că există o formă de coabitare, oamenii încep să trăiască cu Untold, ne obișnuim cu multe lucruri în viață și cred că și aici e la fel.

Reporter: Va fi acest festival o temă a politicienilor în campania electorală?

Ioan Hosu: Lucrurile sunt deja nuanțate, va rămâne o temă pe agenda publică, având în vedere că anul viitor e an electoral. Asta va fi o temă, pentru unii și pentru alții. Nu cred că cei care se opun în acest moment vor lăsa această temă foarte jos. Dar dacă au unii o problemă cu acest gen de manifestări, atunci au cu lumea în care trăim cu zona de trivializare, de violență, despre ce anume se produce și mai apoi ce se consumă de către public. Oamenii ar trebui să își pună serios întrebări despre ce consumă, nu atât despre ce se produce, unii oameni produc conținuturi, și alții le consumă. Problema nu e doar a producătorului, ci și a consumatorului. Cred că trebuie să ne uităm mai atent la toate curentele și practicile de informare/documentare care ne setează preferințele – muzicale, vestimentare, de informare, de opțiuni de viață, de carieră, pe care din când în când le vedem că se manifestă. Rolul de cenzor nu dă rezultate, educația din familie, școala de bună factură, grija pentru sănătatea consumului de pe platformele de comunicare, inserția în rețele sociale de calitate etc. acestea sunt măsuri care formează publicurile, în sensul dorit de mai toată lumea. Iar la Untold mă raportez ca la o scenă publică în care oamenii se manifestă, există – vedeți – cerere pentru așa ceva. Oamenii se duc acolo, se întâlnesc, interacționează în alte moduri, în modalități care nu-s incluse în rutina zilnică, nici în familie, nici la locul de muncă. Iar în locurile acestea în care se manifestă oamenii, dacă sunt derapajele acestea, trebuie semnalate și mai apoi limitate, după caz sancționate. În rest, nu aș merge către cenzură sau interdicție.

Interviu realizat de Anca M. COLIBĂȘANU