Semnal de alarmă tras de un geograf clujean vis-a-vis de Parcul Natural Munții Apuseni

Prof. univ. dr. Surd Vasile de la Centrul de Cercetare al Așezărilor și Urbanism din UBB susține că nu mai puțin de 250 km de „căi forestiere” „trasate” în ultimii 25 de ani pun în evidență drama pădurilor din Parcul Natural Munții Apuseni. El avertizează că în domeniul silvic montan din perimetrul Parcului Natural al Munților Apuseni se exploatează masă lemnoasă „fără opreliști”, precizând că lipsa măsurilor de stopare a ilegalităților din zonă constituie un act de iresponsabilitate extrem de periculos.

Munții Apuseni reprezintă componenta cea mai importantă din seria Carpaților Occidentali, având o suprafață de 11645 km2 în cadrul limitelor morfologice, și un perimetru extern lung de 1000 km. Înălțimea maximă este atinsă în vârful Curcubăta mare la 1849 metri.

Până la altitudinea medie de 800 metri se desfășoară etajul pădurilor de stejar, de la 800 metri la 1200 metri, cel al pădurilor de fag iar între 1200 metri și 1800 metri este domeniul pădurilor de conifere, compus din pin, brad, molid și pe alocuri larice sau zadă.

La peste 1800 metri altitudine se desfășoară zona alpină, compusă din ierburi, în asociere cu tufărișe de ienupăr și jneapăn. Suprafața parcului este de 75784 hectare (65 % din suprafața Apusenilor) și se desfășoară în cadrul perimetrelor administrative ale județelor Cluj, Bihor și Alba.

Parcul se încadrează în categoria ariilor protejate de interes național, fiind declarat parc natural de tip peisaj terestru.

Domeniul pădurilor de fag și a celui de conifere constituie baza forestieră naturală a Munților Apuseni, o uriașă bogăție națională, care a susținut de milenii o viață și civilizație montană aflată într-un statut economic progresiv, de la simplu la complex, de la mic la mare, de la local la regional și național.

Cu excepția arealelor miniere, pădurea a constituit suportul economic al populației montane, cu numele generic de moți (în Munții Tatra, atât în Slovacia cât și în Polonia, muntenilor li se spune „gorali”).

Exploatarea intensivă a păduri a dus la reducerea calității vieții

Potrivit geografului clujean Vasile Surd, necesitatea de a crea parcuri naturale protejate s-a impus cu prioritate în contextual în care condițiile de viață ale populației din acele spații terestre s-au deteriorat alarmant și s-au declanșat procese de migrare în masă de tip exod.

„Peste tot în lume s-a pus în evidență o semnificativă reducere a calității vieții în teritoriile care au fost supuse unor exploatări intensive, necontrolate.

Bunăoară, defrișările masive, oriunde și oricând, au generat inundații catastrofale soldate cu mii de morți și imense pagube materiale.

Pe lângă creșterea alarmantă a populației, omul zilelor noastre s-a nărăvit în a-și crea și a-și satisface… „noi… și noi nevoi” (mai multe articole pentru îmbrăcăminte, mai multe locuințe, de la unul, la două ori trei automobile etc.). Și lista nevoilor viitoare este nesăbuită! Omul contemporan nouă are nevoie… de nevoi de care nu are nevoie! Și de aici o puternică presiune asupra mediului lui de viață”, a explicat specialistul în așezări și urbanism.

Vasile Surd atrage atenția că exploatarea economică a unor asemenea teritorii, dar mai cu seamă cea silvică trebuie a se efectua la parametri nelezabili ireversibil pentru mediu (a asigura capacitatea de menținere și regenerare a sistemelor teritoriale în cauză).

„La noi în țară s-au înființat rezervații și parcuri naturale, încă din perioada interbelică, numărul și diversitatea acestora sporind după cea de a doua conflagrație mondială, adevărate forme primare de reconstrucție ecologică și sanctuare pentru mediul sălbatic.

Conform normelor de funcționare, aceste segmente teritoriale sunt strict delimitate și supuse unor observații și controale permanente din partea autorităților administrative și științifice.

Exploatarea economică a unor asemenea teritorii, dar mai cu seamă cea silvică trebuie a se efectua la parametri nelezabili ireversibil pentru mediu (a asigura capacitatea de menținere și regenerare a sistemelor teritoriale în cauză)”, spune profesorul.

Vasile Surd susține că dacă până la al doilea război mondial extragerea masei lemnoase în scop economic s-a realizat la parametri de susținere a stării de climax, în perioada comunistă s-a gestionat cu severitate și punctualitate spațiul forestier al Apusenilor, punându-se accent pe prelucrarea industrială a masei lemnoase, adică a conferirii lemnului brut… valoare adăugată (vezi fostele combinate și fabrici de prelucrare a lemnului din zonă).

Indiciul unei mari excrocherii derulate la scară națională

Vasile Surd arată că după 1989 „s-a zămislit un lanț al nelegiuirilor în domeniul silvic.

„S-au rupt „băierile pădurilor” nu numai în Apuseni, ci și în întreaga țară! S-au alcătuit legi de hăcuire și prăduire a pădurilor României prin retrocedări frauduloase, „strămutări de păduri” și noi metode de „amenajat silvic”. De la pădurari, brigadieri silvici, șefi de ocoale, direcții silvice județene, oficiali județeni, și până în Parlamentul României, s-a zămislit un lanț spurcat și prădalnic al nelegiuirilor în domeniul silvic.

Nicăieri, în lumea civilizată, nu s-a procedat ca la noi! (patent românesc).

Să primești pădure în proximitatea spațiului urban în care te-ai aciuit în timpul „democrației comuniste”, să devii “ownerul”(proprietarul) „legal” al acesteia, lăsând în loc, în locurile natale, doar niște răzoare cu arbuști fără valoare economică, reprezintă indiciul unei mari excrocherii derulate la scară națională.

Este un semnal serios, de netăgăduit al lipsei de patriotism, un patriotism profund alterat, fără nicio rezonanță la simțământul topophyliei, cu care este înzestrat acest popor.

Și apoi acest teren ce l-ai primit prin practica „translatării” pădurii, să-l divizezi „legal” și să-l vinzi…, și să devii peste noapte, „rich person” (om bogat, prin „muncă cinstită”).

Remarc, la de bun început, că în domeniul silvic montan din perimetrul parcului natural al Munților Apuseni, se exploatează masă lemnoasă fără opreliști”, susține geograful.

Drama pădurilor din parcul național Munții Apuseni

Vasile Surd precizează că cei 250 de km de drumuri forestiere amenajate în ultimii 25 de ani scot în evidență drama pădurilor din parcul național Munții Apuseni.

„Pe lângă observațiile în situ (la fața locului), care uluiesc prin modul sălbatic în care se efectuează tăierile în unele sectoare, am „captat” o hartă satelitară cu rețeaua de drumuri forestiere din sectorul montan central. Cu peste 250 km de „căi forestiere” „trasate” în ultimii 25 de ani, s-a pus în evidență drama pădurilor din parcul național Munții Apuseni”, afirmă profesorul.

Poluarea

Potrivit specialistului, o altă problemă gravă care afectează Parcul Natural Apuseni o constituie poluarea, precizând că lipsa măsurilor de combatere a acestor nereguli constituie un act de iresponsabilitate extrem de periculos.

„În tot sectorul montan, dar mai ales în perimetrele unor așezări cu vocație turistică, unii „cu stare” și-au construit vile și cabane din lemn, procurat din zonă… „legal”. Fiecare dintre aceste stabilimente, conform normelor, dispune de fosă septică. Când aceasta ajunge la preaplin, conținutul se deversează în dosul casei, pe versant. La prima ploaie, deșeurile fecaloid-menajere ajung în apa pâraielor și râurilor din apropiere, „curată ca lacrima”. Și de aici în paharul nostru… după chimice epurări!

Pe apele lacurilor și-n lungul pâraielor, prin spațiile poienite și în lungul drumurilor, peturile și pungile din plastic domină peisajul.

De la volanul autoturismului, al tractorului, camionului, ori de pe capra căruței, pe care le conduc prin pădure, flacoanele și pungile din plastic sunt lăsate…. în cădere liberă!

Malurile pâraielor și suprafețele active ale lacurilor de acumulare sunt parazitate de către aceste „gunoaie moderne”. Nimeni nu pare a fi dispus să ia taurul de coarne!

Oficialii locali nu deranjează (votul este în pericol), poliția nu are atribuții de mediu, educația ecologică și atitudinea civică… sunt precare.

Infectarea pădurii de către paraziți a devenit alarmantă!

A cunoaște aceste stări, profund dăunătoare pentru mediu, și a nu întreprinde măsuri radicale și grabnice de redresare, constituie un act de iresponsabilitate extrem de periculos! Avem nevoie de forță politică, bazată pe legi, reguli și practici care să curme fărădelegile ce au loc în Parcul Natural Apuseni, și altele din România!”, a menționat profesorul Vasile Surd.

Prof. univ. emerit, dr. Surd Vasile