Scriitura, o formă de rezistență. Lumea văzută prin ochii celui mai tradus scriitor român contemporan

AFP

În vremuri marcate de un ”rău absolut” şi de ”minciună generalizată”, scriitorul Mircea Cărtărescu, a cărui operă se inspiră din copilăria petrecută într-un regim totalitar, vede în scriitură o formă de rezistenţă, scrie AFP.

Literatura este ”asemenea unui pansament pe o rană” în aceste timpuri ”teribile”, a mărturisit scriitorul pentru AFP săptămâna trecută, cu prilejul lansării celui mai recent volum, o culegere de aforisme despre actul creaţiei.

”Trăim într-o epocă în care vin ameninţări din atâtea părţi, încât nu mai ştim de ce să ne apărăm”, a adăugat el, referindu-se la războaie, tensiuni sociale, schimbări climatice şi ”confuzia ideologică”.

Mircea Cărtărescu, în vârstă de 70 de ani, este cel mai tradus scriitor român contemporan şi este frecvent menţionat printre favoriţii pentru premiul Nobel pentru Literatură.

În romanele sale, care amestecă realitatea şi imaginarul, scriitura reprezintă, în primul rând, o căutare intimă.

”Scriu ca să înţeleg cine sunt”, rezumă autorul ”Solenoid” şi al trilogiei ”Orbitor”, comparând procesul scriiturii cu munca termitelor care îşi construiesc cuiburi fără să ştie cum vor arăta în final.

Iau astfel naştere romane labirintice, considerate de unii critici captivante, dar de alţii, greu de parcurs.

Trauma fondatoare

”Nu am scris niciodată literatură ca să public cărţi, ci pentru a trăi în ele”, a spus scriitorul, referindu-se la cel mai recent roman, ”Theodoros”, o frescă de 632 de pagini publicată în 2022, povestea fiului unui slujitor care ajunge împărat.

După ”Theodoros”, nu a mai simţit nevoia urgentă de a se apuca de un nou roman, chiar dacă lucrează în prezent la un nou proiect, dar care nu este, subliniază scriitorul, ”un roman în sensul strict al cuvântului”.

”Este ceva ce nu am mai scris până acum şi cred că nici altcineva nu a mai scris aşa ceva”, a adăugat scriitorul fără a oferi detalii.

Născut în Bucureşti în anul 1956 într-o Românie pe care o descrie ca ”marcată de sărăcie şi o foamete teribilă”, Mircea Cărtărescu s-a refugiat de la o vârstă fragedă în literatură.

Copil introvertit, apoi student şi profesor la Universitatea din Bucureşti, scriitorul spune că trăieşte ”doar pentru şi prin literatură”.

Pasionat de Bob Dylan, din care a tradus în română 100 dintre ”cele mai frumoase poeme”, Mircea Cărtărescu se descrie ca un ”beatnic, un liberal în sensul cel mai larg al termenului”. Dar mai presus de toate, copilăria este tema principală a operei lui.

Trauma fondatoare este moartea fratelui său geamăn la vârsta de doar 18 luni.

”Este perioada cea mai obscură, care mă intrigă cel mai mult”, mărturiseşte el.

”Aproape tot ceea ce am scris are legătură cu asta. Am simţit întotdeauna că îmi lipseşte ceva ca şi cum mă priveam într-o oglindă şi nu vedeam pe nimeni”, a declarat scriitorul într-un interviu pentru ziarul Adevărul în urmă cu câţiva ani.

A pus decesul fratelui pe seama ”condiţiilor îngrozitoare” în care trăiau părinţii săi, într-o cameră insalubră dintr-un cartier muncitoresc din Bucureşti.

”Nebunie colectivă”

După decenii de privaţiuni, 22 decembrie 1989, ziua căderii regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu, a fost pentru scriitor, ca ”pentru toţi românii, cea mai fericită zi”.

Ulterior, Cărtărescu a apărat independenţa justiţiei şi a protestat împotriva abuzurilor postcomuniste. Pe parcurs însă şi mai ales după pandemia de COVID din 2020, scriitorul spune că şi-a pierdut speranţa şi că preferă se se consacre exclusiv literaturii.

Într-un volum de jurnal publicat, scriitorul critică ascensiunea unui candidat de extremă dreaptă cu prilejul alegerilor prezidenţiale din 2024 în România, pe care o descrie ca o ”nebunie colectivă”. Compară vremurile actuale cu perioada de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, la care se adaugă riscurile legate de inteligenţa artificială, ”cea mai mare ameninţare la adresa umanităţii”, potrivit scriitorului.

Scriitorul afirmă că nu va folosi niciodată AI în textele sale şi că nici nu ar citit o carte scrisă cu ajutorul inteligenţei artificiale întrucât interesul său constă în explorarea umanului. ”De ce să citesc creaţiile unui insectoid sau ale unui extraterestru?”.

Într-o librărie din Bucureşti, zeci de cititori, cufundaţi într-o linişte aproape religioasă, l-au ascultat pe scriitor vorbind despre cea mai recentă carte a sa.

”Ne-am adunat aici ca să discutăm despre o carte şi ca să protestăm împotriva unei lumi care nu se mai seamănă”, a spus scriitorul.