Scriitor clujean, redactor șef la ”Izvorul Someșului” – revista unui sat mai aparte

Cunoscutul scriitor clujean Leon Iosif Grapini (foto), unul dintre cei mai semnificativi prozatori români contemporani, este redactorul unei remarcabile reviste sătești, ”Izvorul Someșului”, care apare într-un sat mai aparte, cu un nume aparent comic – ”Șanț” – care provine însă din ”funcția” sa de localitate de graniță a fostului Imperiu Austro-Ungar.

Nu știu ca în județul nostru să existe vreo revistă sătească, însă iată că asemenea apariții editoriale trăiesc într-un județ mai puțin ”cotat” decât Clujul, Bistrița-Năsăud, unde există (cel puțin) cinci publicații de acest fel: ”Pisanii sângeorzene” în Sângeorz-Băi, ”Cuibul visurilor” în Maieru, ”Cetatea Rodnei” în Rodna, ”Gazeta de Teaca” în comuna cu același nume și ”Izvorul Someșului” în Șanț (pe vremuri Rodna Nouă), despre ultima publicație amintită urmând să povestim puțin în continuare.

Revistă cu un conținut socio-cultural (preponderent cu și despre literatură), editată cu sprijinul Consiliului local Șanț, ”Izvorul Someșului” se remarcă de la primele apariții (două numere în anul trecut) printr-o structură bine definită, aproape surprinzător de profesionistă. Beneficiind de experiența lui Leon Iosif Grapini, un prozator absolut notabil, fost redactor șef și la ”Orizont militar”, dar și a poetului și epigramistului Grigore Cotul, secretar literar al Cenaclului „Satiricon” din Cluj-Napoca și fondator al revistei, ”Izvorul Someșului” reușește să reflecte atât viața cotidiană din localitate, cât și fragmente din istoria acestui sat.

Alături de articolele ”oficiale”, care prezintă activitatea administrativă a localității, revista conține un consistent segment literar – susținut de prozatori cunoscuți (Leon Iosif Grapini, Menuț Maximinian sau Icu Crăciun), dar și de promițătoarea scriitoare Adela Cotul, o ”pagină a elevului”, cu creații literare și plastice ale elevilor din Școala Gimnazială „Enea Grapini”, pagini de poezie și epigrame, precum și o zonă gestionată de Alexandru Dărăban, dedicată obiceiurilor și tradițiilor populare – adorabilă povestirea populară ”Măriuca lu’ Niculai a Coșnenii și șarpele cu cap de cal”, culeasă de profesorul Dănilă Filipoi de la de la Octavia Mezei – Uța lui Mezei.

Alte pagini ale revistei sunt dedicate istoriei. În primele două numere sunt prezentate, printre altele, imaginea locuitorilor din Șanț care au participat la Primul Război Mondial, lucrarea ”Enea Grapini și Ziua cea Mare” (autor Florea Grapini), despre personalitatea politică a lui Enea Grapini, o figură legendară (și proape uitată) legată de Marea Unire din 1918, un document istoric mai puțin cunoscut – ”Scrisoarea-raport a lui Publius Sentulus către împăratul roman Tiberius despre Iisus Hristos”, dar și date despre adunarea din august 1911 a Despărțământul Năsăud al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), desfășurată chiar în Șanț.

Să mai adăugăm la toate acestea și textul regretatului scriitor Dumitru Munteanu, despre un adevărat fenomen artistic, ”made în Șanț”: teatrul nescris. Constantin Iugan, autor dramatic, regizor şi interpret, născut în Şanţ, a creeat, împreună cu apropiaţii săi, mai multe scenete și piese de teatru, printre care „Studentul şi părinţii” sau „Bătrânul îşi împarte averea”. Aceste spectacole au fost prezentate și apreciate cu entuziasm în marile oraşe ale României, dar și dincolo de granițe, pe alte continente. După cum spuneam, Șanțul este un sat mai aparte.

Să nu încheiem fără o avanpremieră. Viitorul număr al revistei (programat pentru luna martie) va prezenta un film de poveste, numit – cum altfel? – „Satul Șanț”, evocat (și) în memoriile preotului Pamfiliu Grapini. Iată ce ne spune el, peste ani (evenimentele se ptrec în 6 iulie, 1935): ”Zile de bucurie. Mult-așteptata echipă regală sosește printre noi. Întâmpinată cu fanfară și cu 12 călăreți la gara Rodna, iar în centrul comunei noastre, cu pompieri în sărbătoare, țărani și țărănci, copii și copile, circa 600 de oameni pe ambele părți ale drumului, pe o lungime de peste 400 de metri, iar în fața bisericii vechi s-a făcut Poartă de Triumf, cu brazi și flori și cu inscripția „Bine ați venit! Trăiască echipa regală!”.

Este vorba despre echipa monografică, patronată de Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, alcătuită din zeci de persoane și condusă de renumitul sociolog Dimitrie Gusti, care a desfășurat, 1935 și 1936, acțiuni de culturalizare a sătenilor, cercetare sociologică și investigare monografică. În 1935, în Șanț, au fost efectuate conferințe, șezători, zile de școală sătească, consultații agricole, măsurători în teren, altoiri de pomi, săparea de șanțuri, construirea de poduri și pietruirea altora, pregătire premilitară, consultații medicale, recoltări și analize de sânge, precum și acțiuni de medicină veterinară. Toate sunt prezentate în pelicula amintită, al treilea film documentar sociologic din România, realizat de Henry H. Stahl, Tudor Posmantir și Anton Golopenția. Uimitor, dar filmul poate fi văzut chiar și astăzi (și merită asta) pe YouTube.

Un ultim cuvânt: dacă nu puteți intra în posesia unui număr tipărit din ”Izvorul Someșului”, dar dacă nu vreți să ratați o lectură agreabilă, puteți găsi publicația și la adresa de internet https://izvorulsomesului.assbn.ro

Viorel Dădulescu