„Despre iubire ca fapt divers. În sala pașilor pierduți”

Semnalăm cu bucurie apariția unei noi cărți aparținând istoricului Felix Ostrovschi, volum care va fi lansat în cadrul Târgului de carte „Gaudeamus”, în ziua de joi, 25 aprilie 2024, la ora 15.

Dar, să spunem pentru cititorii noștri câteva cuvinte despre această nouă apariție editorială. Deja suntem familiarizați cu modul de abordare a recuperării trecutului de către istoricul Felix Ostrovschi. Ne-a convins de altfel prin cele trei volume deja publicate, „Faptul divers în Clujul interbelic”, „Cartierele Clujului în anul 1937” și „Vremea vremurilor. Oameni sub povara extremelor”, că materialele publicate în presa de altă dată constituie o reală sursă de recuperare a trecutului.

Cartea care se va lansa în curând, „Despre iubire, ca fapt divers. În sala pașilor pierduți”, are de fapt doi autori și anume Daniela Ostrovschi (bibliotecar în cadrul Bibliotecii Universitare) și pe Felix Ostrovschi (istoric). Această colaborare specială a celor doi a dus la finalizarea unui proiect de cercetare vizând iubirea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, materializată într-o carte care are  trei volume și peste 1200 de pagini.

Nu ne-am putut opri curiozitatea de a nu răsfoi aceste volume, și iată, foarte pe scurt ce conțin acestea. În primul volum, găsim două mari capitole dedicate „Iubirii împlinite” și „Iubirii interzise”. Iată deci, povești de iubire în antiteză, unele materializate metaforic, altele interzise tragic. Cel de-al doilea volum cuprinde povești despre „Iubiri răpite” și „Iubiri fatale”, iar ultimul volum, al treilea, ne prezintă povești de „Iubire răzbunată” și „Iubire refuzată”.

Și dacă tot am răsfoit cele trei volume, să vă redăm și una din cele peste șapte sute de povești conținute de acestea. Am ales la întâmplare o poveste reală, publicată în ziarul „Tribuna”, apărut la Sibiu în luna martie a anului 1888:

„La Bolon, o nuntă a dat peste o întâmplare de tot caraghioasă. Întorcându-se invitații de la biserică, s-au pus cu mirele, mireasa și părinții în jurul mesei și au mâncat și au băut într-atâta că au fost cuprinși de un entuziasm de nedescris pentru jocul numit ciardaș. Tinerii au dat numai decât scaunele și mesele afară și s-au pus să bată scândurile cu tălpile, la sunetul vioarelor și cobzelor. Tropoitura a continuat vreun ceas cu un avânt din ce în ce mai mare. Deodată se aude o trosnitură, scândurile se lăsară fără de veste în jos și invitații, cu mirele, mireasa și lăutarii, se deșteptară în pivniță.

Un invitat căzu în putina cu varză, care era descoperită; un muzicant își scrânti mâna; ceilalți se aleseseră cu spaima și arcușurile rupte. Fetele și femeile ieșiră repede din pivniță și plecară spre casă. Bărbații continuară nunta în pivniță cu un singur lăutar și între poloboace cu mai multe feluri de vin”.

Cei doi autori prezintă de fapt încercarea a doi tineri ziariști interbelici de a găsi un subiect fabulos pentru un viitor articol al lor. În căutările lor, ajung în „Sala pașilor pierduți”, acolo unde se judecă „procesul iubirii”. Astfel, au ocazia să răsfoiască peste 700 de „dosare”, care conțin tot atâtea povești de iubire.

Printr-un efort gigantic, bazat pe o enormă bibliografie, cei doi autori reușesc să ne aducă în față o enciclopedie a iubirii, ante și interbelice, reușind să ne întoarcă în timp, într-o vreme de mult apusă. Citite și simțite, toate aceste povești, reușesc să ne încălzească inimile, să ne ofere o rază de speranță, să fim poate mai buni și mai iubitori.

Nu vom spune mai multe despre această carte, pentru că cel mai bine ar fi ca fiecare dintre noi nu doar să o aibă, ci chiar să o citească. Interesantă va fi cu siguranță și întâlnirea de joi cu cei doi autori, care cu siguranță ne vor explica motivele pentru care au ales să re-spună „povestea iubirii”, dificultățile cu care s-au confruntat și, mai mult decât atât, ne vor oferi și chei de lectură, cheia cu care vom reuși să pătrundem și noi, în „sala pașilor pierduți”.

Redacția