Schimbarea…

Radu VIDA

Într-o clipă, revoluţiile pot schimba sisteme politice şi sociale. Ceea ce nu pot face, sînt schimbări la nivelul mentalităţilor. Schimbări în bine, vreau să spun, pentru că răul nu se învaţă, ci se molipseşte. Şi creşte ca prinţul din poveste…

Marele dar al ultimei revoluţii române a fost schimbarea numelor. Şi denumirilor. Să vedem.

Am schimbat, cică proprietatea. Şi din cea colectivă, a celor mulţi, ea a devenit una particulară. A celor şi mai mulţi.  Pămîntul, bunăoară, a fost fărîmiţat şi acolo unde unduiau holde, acum stăpînesc brusturii. Ba, aplicînd dictonul: eu te-am făcut, eu te omor, multe proprietăţi au devenit ale nimănui (grădinile Palocsay, spre exemplu, sau sutele de hectare de pămînt nelucrate). CAP-urile şi IAS-urile nu le-am mai rebotezat. Am furat animalele, le-am tăiat. Restul le-a luat vîntul… Cu ajutor dinlăuntru şi împinşi de dinafară, am pus unităţile economice valabile la pămînt. La propriu (Tehnofrig, IPEG, Someşul, IRA, CUG – doar cîteva, semnificative). Unde n-am reuşit, am schimbat denumirea: Carbochim SA, SNCFR… Dar şi acestea ascund, în spatele clădirilor altădată funcţionale, tot felul de chiriaşi. Totul e mic, schimonosit în neputinţe şi agonizînd… Credeţi că-i nostalgie? NU! E un trist adevăr. Faceţi o plimbare prin fosta “Clujeana” şi veţi vedea, în loc de 12.000 de oameni, muncind în trei schimburi, aproape în exclusivitate pentru capitaliştii adevăraţi, doar cîteva umbre, firmuliţe ce abia-şi trag sufletul, becuri chioare, glod…

Şi lupu-şi schimbă, ştiţi dumneavoastră, dar năravul…? Am scuipat pe disciplina de partid, am inventat altele noi (partide, zic) sau le-am dezgropat pe cele vechi. Şi? Libertatea cuvîntului a adus scandal, nesupunere, minciună, dezertare. Trădare! R. Moldova poate fără preşedinte, Belgia poate fără Guvern, noi nu putem fără politicieni veroşi. Toţi o apă şi-un pămînt. Băsescu cîrîia împotriva celor care scuipă pe partidul care i-a propulsat, dar el însuşi a năimit, pentru şpionii de-afară, un liberal, la cei din interior, un social-democrat, iar la noul minister evropean un independent liberschimbist. Democraţii liberali, da’ dacă interesele o cer, pot fi, chiar şi pentru o zi de naştere, regalişti, chiar… margaretişti.

Am schimbat numele străzilor,pieţelor (din Păcii în Unirii!?). Schimbăm şi numele etniilor. Dăunăzi, Academia a plecat capul în faţa cererilor unor ong-uri şi viitorul DEX va elimina cuvintele ţigan şi jidan din cuvîntar. Mă îndoiesc (pînă la spondiloză) că etnia va fi mai apreciată. Sau că se vor spăla mai abitir. Că nu vor ciordi. Iar peiorativul va rămîne peste veacuri. Că de se schimbă radical de mîine, tot trebuie 100 de ani să se uite… Cît despre jidani… Nimic peiorativ. E un regionalism, iar de acolo de unde a  venit ( maghiara) nu se cunoaşte altă denumire pentru evreu. Dar, în felul acesta, dacă adaugi un zîmbet ironic şi plin de subînţelesuri, la orice pe lumea asta, poţi să faci, din fată mare, curvă de talie mondială, iar din iepuraş de paşti, jigodie numai bună de pus la frigare! Poa’ să propună academicienii şi x pătrat şi y la a treia. Dacă află leatul că-i vorba de… rrom sau israelit nu se va gîndi la un lord în Camera Comunelor şi nici la unul care să piardă ocazia ca dintr-un leu să facă doi (euroi). Dar, pînă la urmă, voarba lu’ Shakespeare. Parafrazînd: ce-i un nume? căci orice nume-i dai unei roze, tot bine va mirosi!

Punem acoladă mare la toate acestea şi concluzionăm: degeaba-ţi schimbi ciorapii, dacă nu-ţi speli picioarele. Iaca, am început s-o dau pe folclor!