Sindicatele cer ratificarea Convenției privind protecția împotriva hărțuirii și violenței la locul de muncă

Peste 40 de ONG-uri, sindicate, patronate, organizații din mediul de afaceri și organizații de tineret cer Guvernului și Parlamentului o protecție mai bună împotriva hărțuirii și violenței la locul de muncă.

Solicitarea vizează demararea procedurii de ratificare a Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 190 pentru Eliminarea Violenței și Hărțuirii în Lumea Muncii, cconvenție votată dar neratificată încă de tatul român. Astfel, statul nu are nicio obligație în a o aplica, în condițiile în care cadrul legislativ curent anti-hărțuire este deficitar, iar politicile publice anti-hărțuire sunt neunitare și slab implementate. Sermnatarii unei scrisori deschise în care sunt semnalate aceste aspecte susțin că deși Guvernul avea obligația de a trimite Convenția spre ratificare către autoritățile naționale competente, în termen de maximum 18 luni de la adoptare, acest lucru nu s-a întâmplat.
În scrisoare se mai afirmă că există cazuri extreme de hărțuire, recent mediatizate, la care au fost supuși jurnaliști, politicieni și funcționari publici, doar din cauză că își făceau meseria, fapt ce ilustrează urgența și seriozitatea cu care statul trebuie să abordeze subiectul hărțuirii în lumea muncii. De asemenea, statul trebuie să identifice sectoarele ocupaționale cu risc crescut de hărțuire și să investească în elaborarea unor strategii și măsuri care să protejeze în mod real lucrătorii.
Potrivit scrisorii, legea cu privire la siguranța și sănătatea la locul de muncă ignoră complet riscurile asociate hărțuirii. Legislația ignoră, de asemenea, vulnerabilitățile lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe perioade scurte de timp, pecum stagiarii, ucenicii sau voluntarii, nu ia în calcul lucrătorii din economia informală și pe cei aflați în relații de muncă atipice, și nu recunoaște riscurile hărțuirii la locul de muncă din partea părților terțe (clienți, pacienți etc.). Efectele și riscurile pe care violența domestică le are asupra siguranței la locul de muncă sunt, de asemenea, ignorate, deși statul are la dispoziție măsuri pentru a minimiza aceste efecte asupra lucrătoarele și asupra lumii muncii, precum introducerea unor zile libere plătite pentru victimele violenței domestice sau acordarea dreptului de a-și reorganiza programul de lucru.

În tot acest context, semnatarii consideră că inspectoratele teritoriale de muncă (ITM) sunt depășite de situație. Deși angajatorii sunt obligați prin lege să dezvolte mecanisme de prevenire, raportare și combatere a hărțuirii, legea nu este respectată, iar monitorizarea sa este deficitară. ITM-urile reușesc în foarte mică măsură să monitorizeze respectarea acestor prevederi, iar din varii motive oamenii au puțină încredere în inspectorii de muncă.
“Contestarea hărțuirii este un lux pentru majoritatea lucrătorilor. Ei sunt cei care plătesc cu prețul sănătății lor fizice și mentale, şi nu de puţine ori cu propriul loc de muncă. Cei care au curajul să o facă ar trebui să fie protejați și ar trebui să știe că legea este de partea lor. Vocea lucrătorilor și lucrătoarelor trebuie inclusă în toate deciziile care le afectează munca și viața, iar această voce spune clar că hărțuirea trebuie eliminată din lumea muncii, iar ratificarea Convenției OIM reprezintă un pas esenţial în această direcţie”, afirmă Liviu Apostoiu, prim-vicepreşedintele Confederației Naționale Sindicale Cartel ALFA.