Răsplata primită de la Budapesta de Arnold Macalik pentru proiectul la strada Kogălniceanu

Controversatul arhitect maghiar Arnold Macalik, coordonatorul firmei Mossfern care a realizat proiectul de reamenajare a străzii Mihail Kogălniceanu din Cluj-Napoca a fost distins cu Premiul Maghiar pentru Arhitectură. Premiul a fost acordat de Uniunea Maghiară a Arhitecților din Ungaria.

Potrivit site-ului epiteszforum.hu, premiul a fost înmânat de András Krizsán, președintele Uniunii Maghiare a Arhitecților din Ungaria, iar Laudatio a fost prezentată de Levente Szabó, membru al consiliului de administrație al Uniunii.

Proiectul de „Amenajare urbană strada Mihail Kogălniceanu, strada Universității și străzile adiacente” a fost realizat de firma Mossfern Arhitectură condusă de arhitectul Macalik Arnold Ernő. Coautori ai proiectului sunt Lázár Csaba, Perju Mădălina Simona, Macalik Arnold Ernő, Vass Dániel,  Pop Vlad Bogdan, Vajna Botond Szilárd, Molnár Attila, Szilágyi-Bartha József. Proiectul a fost desemnat câștigător în urma unui concurs internațional organizat în 2018 și la care au participat mai multe firme de arhitectură și arhitecți.

Proiectul a prevăzut ca statuia Școala Ardeleană să fie amplasată pe strada Mihail Kogălniceanu direct la nivelul solului, fără soclu.

Odată cu derularea lucrărilor, monumentul a fost amplasat în apropiere de Casa Universitarilor iar după amenajarea zonei statuia a fost repusă pe locul inițial, însă direct pe pavaj. Or, acest lucru a stârnit indignare.

Același proiect mai prevede eliminarea definitivă a bustului marelui savant român Emil Racoviță. Bustul a fost dezvelit în anul 1993 în fața Colegiului Național „Emil Racoviță” în cadrul unui demers exclusiv al acestei școli. Totodată, toate costurile aferente realizării acestui monument au fost suportate de absolvenții „racovițiști” ca omagiu adus patronului spiritual al școlii. Cei implicați în realizarea monumentului dedicat lui Emil Racoviță au ales strada Mihail Kogălniceanu ca loc de amplasare a bustului pentru a fi în fața școlii care-i poartă numele iar pe de altă parte pentru că pe această stradă se află universitatea pe care marele savant a condus-o în perioada interbelică.

Anul trecut, în luna octombrie, în contextul Zilei Mondiale a Arhitecturii, Arnold Macalik a fost distins cu Premiul Maghiar pentru Arhitectură. Premiul a fost acordat de Uniunea Maghiară a Arhitecților din Ungaria.

Făclia vă prezintă elogiul făcut lui Arnold Macalik cu ocazia primii premiului.

În urmă cu trei săptămâni, interiorul divizat pe verticală al atelierului de arhitectură Mossfern a fost populat de aproape o jumătate de sută de studenți universitari la arhitectură și câțiva lectori de la Departamentul de Proiectare a Clădirilor Publice. Am trecut deja peste cele două zile, pline de experiențe, în care ne-am plimbat prin Cluj-Napoca și am cunoscut straturile sale istorice, sperând că toate acestea vor oferi un hinterland suficient și reîncărcare pentru cursul de design de toamnă. Evenimentul final a fost așadar în cabinetul de arhitectură, pe scări, în galerie, pe diferite niveluri, erau arhitecți și viitori arhitecți peste tot – în garsoniera special concepută de arhitecți pentru ei înșiși.
Mossfern înseamnă „mușchi și ferigă”. Într-o zi se va naște o teză de doctorat din denumirile cabinetelor de arhitectură, atât de tipice. În cazul lor, poate exprimă naturalețea conceptului de arhitectură, care nu vrea să iasă în evidență, să nu declare, să nu-l ridice la arhitectură în afara arhitecturii, ci mai degrabă tufișul care este inseparabil de cultura vie (la fel ca o pădure), nu înălțată (la fel ca acasă), ci vie, aproape de corp, înconjurându-ne pentru viața noastră festivă și de zi cu zi (precum și arhitectură). Ceea ce fac și cum o fac este de asemenea ascuns: biroul Mossfern, de exemplu, nu are un site web – spre supărarea multora dintre noi – din motive evidente. Ceea ce fac, nu o fac pentru vizibilitate și faimă temporară, care pot fi schimbate cu mici schimbări în fața publicului, dar se concentrează mereu pe locul și situația dată. Știm și asta
Și atunci se cuvine să ne uităm la lucrările de aici, cel puțin unele dintre ele, care par să aibă în comun prezența liniștită, răcoroasă, naturală și relaxată, discretă, totuși viscerală a mușchiului și ferigii în natură.
Am cunoscut într-un mod special persoana sărbătorită astăzi: în primul rând, nu el, ci una dintre clădirile sale importante. Într-o excursie de vară, când am văzut capela Siculicidium din Madefalv în timp ce conduceam, a trebuit brusc să frânez și să mă întorc pentru a putea fi singur câteva minute în acest spațiu puternic de arhitectură festivă, care are o putere deosebită, în libertate și libertate.
Recomand tuturor să viziteze Clujul anul viitor, ca să vă plimbați de-a lungul Farkas utca, din punct de vedere istoric poate cea mai densă structură pătrată din oraș, până ajungeți la biserica medievală, pe suprafața străzii bătute, compactate, acoperite cu pământ de acolo, prin crângul care dramatizează priveliștea, ascultând muzica care completează percepția micromediului ajunge la acest mare monument medieval. Prin această lucrare non-arhitecturală – bineînțeles, desigur – este posibil să experimentăm modul în care spațiul public poate fi saturat de sens, devine o realitate atât intelectuală, cât și senzuală, asemănătoare arhitecturii, care aproape se contopește cu mediul construit, și transformă spațiile și vârstele într-una continuă.
Am vorbit deja despre propriul lor studio, pot auzi muzica veselă a acestei mici clădiri de departe și de aproape, simțindu-i detaliile, în care materialul, lumina, spațialitatea într-o unitate densă, asemănătoare unui manifest, dar neintruzivă. și cu mare precizie mărturisesc percepția studioului de arhitectură condus de Arnold Macalik și Zoltán Kiss.
Iar mănăstirea paulină în construcție din Harghita promite o lucrare cu adevărat deosebită cu spirala verticală, care – până acum doar privind planurile și filmările din timpul construcției – ne amintește nu doar de identitatea rânduielii monahale, ci și de cea compactă. , clădire atemporală pe versantul muntelui Károly Weichinger din anii 1930 densitate de sens.
Și în sfârșit, zecile de mii de metri pătrați ai clădirii de birouri din Cluj demonstrează că angajamentul este prezent în acest demers arhitectural indiferent de amploare. Este cel puțin la fel de incitant să vezi prezența aici, care nu copiază radiația atelierelor internaționale, dar nu neagă influența, ci o transcrie într-una locală și personală, apoteoza arhitecturală a motivului cortinei, care a ocupat. arhitectul pentru o lungă perioadă de timp, format în elemente de piatră turnate în beton și întinse cu fire, ca bogăția spațială și perfecționismul inovator, tehnic al clădirii de mari dimensiuni.
Văzând aceste lucrări, care sunt doar un gust, această operă împlinitoare, ne putem gândi la dihotomia învechită dintre centru și periferie. Sau că a crezut în centru, cum poate deveni cu ușurință o periferie în sens intelectual. Dar aș dori să vă atrag atenția asupra caracterului sumbru, acum destul de înălțător al acestei linii de gândire dintr-un punct de vedere: să ne bucurăm dacă o sursă clară poate fi văzută ca un model pentru arhitectura noastră casnică, care uneori pare goală. , repetitiv, zgâriind la suprafață, disjuns sau saturat de presiune pentru a se conforma, compromițător, precum cel derivat din opera sa celebrată astăzi.
Macalik Arnold – din câte am reușit să-l cunosc în ultimul timp scurt – este un om liber. În mod conștient, dar neconștient, el conectează locuri și vârste, indivizi și comunități, referințe locale și mai largi și sapă adânc, acolo unde este imposibil să nu facă acest lucru, și rămâne ușor atunci când este cel mai necesar. El gândește în termeni de rețele, construiește și extinde relații și îi ajută atât la nivel local, cât și în cercuri mai largi. „Și acasă este locul în care o persoană capătă dorință și curaj pentru sine din natură.” – a spus el, iar tot ceea ce vedem în jurul lui, prin el, pare să mărturisească această dorință și curaj.
Așa cum orice comunitate, organizație, club, societate, academie, departament universitar este alcătuit doar din membrii săi, la fel diferitele premii sunt calificate doar de către aceștia, rangul lor este modelat, autoritatea lor este îngroșată sau chiar diluată de cei care au fost. le-a premiat. În cazul nostru, este suficient să menționăm numele lui Attila Batár, Ákos Moravánszky sau Péter Magyar printre premiații anteriori pentru a confirma decizia de a păstra statutul premiului: laureatul 2022 al Medaliei pentru Arhitectura Maghiară, fondată de Asociația Arhitecților Maghiari în 2010, pe baza unei decizii unanime și clare, arhitect Macalik Arnold.
Chiar la începutul anilor 2010, poetul Balázs Szálinger, care a locuit și el timp de un an la Cluj, l-a citat într-o conversație pe prozatorul timpuriu realist Lajos Tolnai. Asta se întâmplă acum și e în regulă.

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut