Publicații clujene: revista APOSTROF nr. 3/ 2026 – Poezii indedite de Leonid Dimov, corespondență de Niculae Gheran

Ion Bogdan Lefter, critic și istoric literar, împreună cu colaboratorii Andreea Teliban și Alexandru Dumitriu, pregătind pentru Ed, Știința, Chișinău, recenta ediție de OPERE Leonid Dimov – poet oniric și metafizic (n. 11 ianuarie 1926 – d. 5 decembrie 1987) – au identificat peste 200 de poeme dimoviene rămase în periodice, finisate și transmise de el redacțiilor, dar lăsate de el pe dinafara cărților proprii. Centenarul nașterii unui poet atât de mare – apreciază I.B. Lefter – trebuie cinstit cum se cuvine. „Aşa încît Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti a imaginat, la iniţiativa directorului său, criticul şi istoricul literar şi al dramaturgiei Ioan Cristescu, o celebrare extinsă la cîteva zile. Pentru construcţia proiectului (…) – scrie I.B. Lefter – am schiţat un program cu exegeze şi dezbateri, cu un spectacol-lectură şi un concert folk-rock pe versuri dimoviene, inclusiv lansări de cărţi de şi despre poetul centenar. Împlinirea efectivă a sutei a fost marcată printr-un eveniment la finalul lunii ianuarie, a naşterii lui Dimov, în cadrul căruia s-a vorbit despre el şi a fost lansată reeditarea cărţii-CD Leoneed Is Love, cu cîntece de Nicu Alifantis pe versuri de Leonid Dimov (Ed. Muzeul Literaturii Române & alifantismusic, 2026). Simpozionul cel mare va avea loc în luna mai, după pregătiri laborioase.” Cele mai multe documente de familie și poezii (foarte multe inedite) sunt puse la dispoziția lui I.B. Lefter de Ileana Dimov-Moise, fiica poetului. În Dosarul Apostrof sunt publicate versuri inedite sau probabil inedite ale lui Leonid Dimod, iar alăturat versurilor sunt așezate pagini scanate și fotografii de arhivă. În ediția de Opere L. Dimov din 2023 au fost publicate Rondeluri pentru Irina, nepoata poetului. În arhivă a mai fost găsit un rondel dedicate Irinei, inedit, Rondelul unui zîmbet, datat ianuarie 1985. Iată: De ce, din Marele Nimic,/ Un zîmbet dulce înfloreşte/ Cînd ursitoarele-n ilic/ Trebăluiesc dumnezeieşte?// Porunci obscure, dor, prezic,/ Fugi în Egipet duc, hoţeşte,/ De ce, din Marele Nimic/ Un zîmbet dulce înfloreşte?// Poate că leneşul bunic/ Ce-n moi cuvinte leneveşte,/ La demonul cel inamic/ Aşteaptă un răspuns, vulpeşte:/ De ce, din Marele Nimic?

În cronica dedicată corespondenței editorului, istoricului literar și porozatorului Niculae Gheran (n. 14 octombrie 2029 – d. 4 aprilie 2023) Radu Constantinescu consacră termeni elogioși celor trei volume apărute sub atenta îngrijire a doamnei Rodica Lăzărescu, corp de cărți intitulat Niculae Gheran în oglinda corespondeței (Ed. SemnE – vol.I, Ed. David Art – volumele II-III). Ne aflăm așadar – notează cronicarul – în fața unei incursiuni laborioase prin manuscrisele unui literat, a unui personaj cu aură de legendă. Niculae Gheran, om de vastă cultură, a fost o personalitate carismatică în spațiul editorial românesc, mai ales înainte de 1989, când a trudit efectiv pe manuscrisele autorilor (la Editura Științifică și Enciclopedică), a lucrat la Centrala Editorială, instituția care gira administrativ întregul sistem al cărții, iar, după 1989, la Ministerul Culturii și la Editura Fundației Culturale Române. Niculae Gheran „a publicat nenumărate volume de memorialistică literară şi, ca un sumum al tuturor acestor strădanii, şi-a onorat cu asupra de măsură calitatea de istoric literar realizând Ediţia critică integrală Liviu Rebreanu, în 23 de volume”, la care a trudit aproape patru decenii, între 1968 și 2005. „Niculae Gheran în oglinda corespondenţei reuneşte rodul cercetărilor minuţioase, cu înalt profesionalism, dublat de o sinceră şi respectuoasă prietenie ale Rodicăi Lăzărescu – legatara moștenirii sale literare –, care a scotocit cu tenacitatea cercetătorului autentic în sertarele, ca şi prin fişierele computerului lui Gheran, în căutarea documentelor care pot depune mărturie asupra efortului benedictin al istoricului literar. Autoarea a identificat peste 160 de corespondenţi, consemnaţi în Anexa primului volum. (…) În volumul III, prezentat acum, punctul de maxim interes al corespondenţei îl constituie dialogul epistolar cu «cei trei muşchetari», autori ai Dicţionarului Scriitorilor Români, Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu. Dialogul urmăreşte pas cu pas evoluţia evenimentelor legate de realizarea volumelor.” Editarea Dicționarului… urmează o întreagă odisee, exasperantă pentru cei trei autori, mai cu seama înainte de 1989, dar și după 1990, când piedicile publicării lucrării au căpătat fața noii epoci concurențial-consumeriste în care intrase și România.

Excelentă pagina de proză semnată de Vasile Gogea, un fragment de poveste intitulată „Înălțarea lui Ringhișpil” extrasă din romanul Sanatoriul Paradisului, aflat în lucru. Nu altfel sunt paginile de proză semnate de Ileana Urcan, un fragment din romanul cu titlul Vânătoarea de cerbi. Ion Pop publică memorialistică (II) sub titlul „Ferestre întredeschise”; fragmente de jurnal parizian ne oferă Dumitru Țepeneag. Rubrica eseu este ocupată de Ștefan Melancu cu o exegeză dedicată lui James Joyce, rânduri captivante intitulate provizoriu „Joyce și povara genialității (II)”. Publică poezii: Laurentiu Ulici – „Poeme de tinerețe”, in memoriam –, Oana Goia, George Vulturescu, Persida Rugu, Gabriella Pace – traducere din italiană de Ruxandra Cesereanu, Robert Hass – traducere din engleză de Adrian Em. Rus și George State.

Puncte de reper este rubrica în cadrul căreia Nicolae Oprea și Ion Mureșan scriu despre Psaltirea de noapte, poeme noi de Aurel Pantea (Ed. Tracus Arte, Buc., 2026). Alte cronici și cometarii literare semnează: Răzvan Voncu, Mircea Moț, Dan Gulea, Mirela Nagâț, Elisabeta Pop, Cristian Vasile, Mihnea Măruță.

Virgil RAȚIU