Cluj Chamber Music Festival #4 Moonlight Strings, vitalitatea și maturitatea artistică a scenei camerale actuale

Sub genericul Moonlight Strings: A Night with Brahms, Puccini and Rachmaninoff, concertul a propus publicului-sala Casa Nunaa plină!, marți 12 mai-o incursiune într-un repertoriu în care eleganța funebră din Crisantemi de Puccini, romantismul tensionat al tânărului Rachmaninoff și confesivul Brahms au construit un arc sonor pe cât de expresiv, pe atât de captivant. Incitant pot spune, prin formula adoptată, de a reuni tineri muzicieni ai Operei Naționale clujene, maturizați interpretativ, într-un program care a dovedit și dovedește că expresivitatea autentică se construiește numai prin rigoare și profunzime stilistică.

Prima parte a serii i-a adus pe scena de concert pe Vlad Baciu (vioara I), Silvana Ghețan (vioara II), Flaviu Ignat (violă) și Vlad Rațiu (violoncel), într-o lectură nuanțată a elegiei Crisantemi de Puccini, interpretare care a accentuat întreaga încărcătură melancolică și lirismul aproape vocal specific puccinian. Frazarea amplă și omogenitatea discursului au permis reliefarea tensiunilor interioare ale lucrării, fără excese sentimentale. Dialogul între registre a fost fluid, intervențiile violoncelului conferind discursului muzical gravitate caldă și profundă. Puccini compune Crisantemi în 1890, în memoria lui Amedeo di Savoia, Duce de Aosta. Cele două teme muzicale ale lucrării vor fi preluate și dezvoltate de Puccini trei ani mai târziu, în opera Manon Lescaut (1893).

În contrast cu atmosfera elegiacă pucciniană, Cvartetul de coarde nr 2 de Rachmaninoff a degajat încă de la primele note, o energie dramatică, dublată de o densitate armonică distinctă. Nu trebuie uitat faptul că Rachmaninoff a lăsat lucrarea neterminată, după doar două mișcări, Allegro moderato, respectiv Andante molto sostenuto, suficiente însă pentru a evidenția caracterul romantic al tânărului compozitor-fac o paranteză, cvartetul este compus în 1896, cu un Rachmaninoff la 20 de ani. Dinamica bogată și atenția pentru detaliul timbral au contribuit din plin la o interpretare cu momente de intensitate aproape orchestrală, fără a se pierde controlul asupra detaliului și caracterului cameral.

Partea a doua a serii a fost dedicată Trio-ului nr 1 în si bemol major op 8 de Johannes Brahms-Allegro con brio, Scherzo, Adagio, Allegro-în viziunea interpretativă semnată de Cadmiel Boțac (pian, asistent univ drd, ANMGD Cluj-Napoca), Diana Man (vioară) și Vlad Rațiu (violoncel). Lucrarea în sine, de ample dimensiuni grație scriiturii dense, solicită din start nu numai virtuozitate individuală, ci și permanentă echilibare a planurilor sonore între pian și coarde. Cadmiel Boțac-am mai avut prilejul să scriu despre el și să-l propun atenției dvs.-a propus o lectură matură, solidă și expresivă, păstrând claritatea construcției brahmsiene specifică muzicii de cameră. Diana Man a impresionat prin claritatea frazării și naturalețea discursului melodic. Vlad Rațiu a adus consistență și profunzine întregului ansamblu printr-un sunet clar, când calm, când dinamic, bine articulat și dozat. Relația dintre cei trei interpreți s-a construit organic, cu respirații comune, esențiale pentru reușita unei lucrări de o asemenea amploare.

Moonlight Strings a fost nu numai o succesiune de lucrări romantice, ci și o demonstrație a forței muzicii de cameră de a crea spații intime de reflecție și emoție. În plus, concertul a confirmat încă odată maturitatea artistică a unei generații de interpreți care reușesc prin muncă susținută, rigoare, comunicare și colaborare scenică la cotele profesionalismului.

Finalul rândurilor de față, îmi prilejuiește lansarea unei idei, care poate fi materializată începând din stagiunea următoare chiar. Seri camerale lunare cu tineri muzicieni ai Operei Naționale clujene, cu invitați-cum a fost pianistul Cadmiel Boțac-, cu lucrări care să trezească interes și să atragă publicul, indiferent de locația aleasă.

Demostene Șofron