PS Claudiu: Unirea cu Dumnezeu și Unirea cu neamul, iubirea de Dumnezeu și iubirea de Țară – întotdeauna legate, niciodată despărțite

La 1 decembrie 1918, Fericitul Episcop greco-catolic Iuliu Hossu proclama, în fața celor peste 100.000 de români adunați la Alba-Iulia, Declarația Unirii: “Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România!” A fost mare bucuria românilor atunci. A fost mare bucuria tânărului ierarh care proclama: „A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui”.

Pentru prima dată de la acel moment, la invitația Primăriei Alba-Iulia, succesorul Fericitului Episcop Iuliu Hossu, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla, a dat citire documentului Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia. Evenimentul a avut loc la 1 decembrie 2021, la ora 13:30, când, în fața monumentului Unirii din Alba Iulia, Preasfinția Sa Claudiu a reluat cuvintele rostite, în 1918, de tânărul atunci Episcop Iuliu Hossu.

Episcopul de Cluj-Gherla a adăugat: „Există un moment minunat după acest discurs, în care Iuliu Hossu, episcop greco-catolic, și Miron Cristea, episcop ortodox, se îmbrățișează în fața mulțimii. După această îmbrățișare, au urmat cuvintele: «precum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români»”.

Apoi, în cuvântul din Sărbătoarea Națională care marchează 103 ani de la Unire, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a încheiat cu tristețe, dar cu speranță în glas: „Iubiți credincioși, oare ce s-a întâmplat cu noi? Oare ce mai e astăzi de acea îmbrățișare a inimilor de care vorbește Episcopul Iuliu Hossu? Cu siguranță, tăvălugul comunist, diabolic, a distrus nu doar țara noastră, ci și cetățile din sufletele noastre. Cu siguranță, acel regim diabolic a distrus încrederea între noi, ne-a făcut să ne fie dificil să ne privim ca frați și prieteni. A semănat ura, neîncrederea, dușmănia. Și, pentru ca aceste răni să se vindece, avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Dar e nevoie ca și noi să facem pașii pe care îi putem face. Nu e suficient să ne bucurăm doar de Unirea de acum 103 ani, ci trebuie să ne întrebăm ce putem face și noi, acum, astăzi, aici, pentru că această Unire să continue.

Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, dar nu ne putem preface că nu ne pasă, că nu depinde și de noi. Sunt pași pe care doar noi putem să-i facem. Și dacă ne bucurăm astăzi de această sărbătoare binecuvântată, să ne aducem aminte că, cei care au făurit-o, au fost dispuși nu doar să se bucure, ci și să plătească, cu propria viață, această unire: Unirea cu Dumnezeu și Unirea cu neamul; iubirea de Dumnezeu și iubirea de Țară; întotdeauna legate, niciodată despărțite.

Dragii mei, iubiți credincioși, port în piept cu mândrie, cu umilință, crucea Cardinalului Iuliu Hossu. Astăzi, Cardinalul Iuliu Hossu este fericit, este sfânt și îmbrățișarea de acum 103 ani e doar pe jumătate. Fiindcă eu rămân cu brațele deschise și așa trebuie să rămânem cu toții, cu brațele deschise față de frații noștri; niciodată cu brațele închise, întotdeauna deschise pentru a lăsa, pentru a dărui, pentru a invita.

Aș îndrăzni să vă invit să cerem cu toții acest mare miracol de la Sfântul Cardinal Iuliu Hossu. Să ne ajute ca Unirea pecetluită acum 103 ani, să devină vie în viețile noastre, să devină, cu adevărat, o unire a inimilor.

Avem în fața noastră Catedrala ortodoxă, în dreapta Catedrala romano-catolică, la nu mare distanță de aici, Catedrala Blajului. Se află aici autorități de stat, locale, oameni politici. Să cerem, iubiți credincioși, acest miracol: toți să fim una, toți să fim o inimă și un suflet pentru Dumnezeu și pentru România.

La mulți ani România! Lăudat să fie Isus Hristos!”

Preasfinția Sa Claudiu, urmașul Arhiereului fericit Iuliu Hossu, a întregit acest nou moment istoric petrecut la Alba Iulia, prin cuvântul încredințat Bisericii Greco-Catolice –, pentru întâia dată după 103 ani – cu o rugăciune, rostind „Tatăl nostru” și invocând binecuvântarea și îndurarea Părintelui Ceresc peste România.