Prezentarea Enciclicii Fratelli tutti a Papei Francisc, dedicată fraternității umane

Fratelli tutti (tr. Toți frații) se intitulează cel mai recent document al Sfântului Părinte, Papa Francisc, promulgat și semnat la 3 octombrie 2020, în timpul unei vizite private la mormântul Sfântului Francisc de la Assisi. Noua enciclică este dedicată fraternității și prieteniei sociale, valori necesare în lumea contemporană mai mult ca oricând, pentru a reda speranță și elan umanității rănite de pandemia de Covid-19, dar și de alți „viruși” sociali care s-au acumulat în ultimele decenii.

Scrisoarea enciclică Fratelli tutti va fi prezentată de mai mulți preoți, în cadrul unor cateheze care vor avea loc de două ori pe săptămână, între 5 martie – 23 aprilie 2021, în Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față” (B-dul Eroilor nr. 10, Cluj-Napoca), după Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfințite (programată de la ora 18:00, în fiecare miercuri și vineri). Ciclul de conferințe se înscrie în tradiția ultimilor ani, din timpul Postului Mare, de a se organiza în Catedrala Eparhiei de Cluj-Gherla un șir de cateheze tematice. De această dată credincioșii vor fi călăuziți (în biserică, dar și prin intermediul transmisiilor online) la descoperirea actualității și bogăției de sens a mesajului Suveranului Pontif către Bisericile locale, clerul și credincioșii din întreaga lume catolică.

Enciclica Fratelli tutti îndeamnă la a se parcurge un teren comun, legat de un adevăr vechi care poate părea nou în lumea de azi, adesea atrofiată de egoism: fraternitatea umană. Din primele cuvinte, Papa invită la a se trăi spiritul Evangheliei, adică acea iubire care depășește granițele și „trece dincolo de barierele geografiei și spațiului”, după modelul Sfântului Francisc, a cărui spiritualitate l-a inspirat pe Papa în întocmirea acestui document. Sf. Francisc de Assisi era mereu alături de cei săraci, abandonați și bolnavi. El nu trăia după doctrine, ci după iubirea lui Dumnezeu.

În capitolul „Umbrele unei lumi închise”, Sf. Părinte reamintește visele omenirii: o Europă unită, integrarea latino-americană, reconciliere și dialog între țări, dar, cu mențiunea că aceste deziderate încă rămân doar visuri. De ce? Pentru că apar naționalisme agresive, se formează diverse forme de egoism și de pierdere a simțului social, mascate de o presupusă apărare a intereselor naționale. Pe de altă parte, globalizarea desparte persoanele și națiunile, suntem tot mai singuri în lume deoarece se privilegiază interese individuale. Cei bogați se protejează pe ei înșiși, dar în același timp se implică în mod negativ în regiunile slab dezvoltate, făcându-le dependente, cerându-le tinerilor să-și nege istoria, bogăția spirituală și umană făurită de înaintașii lor cu multe sacrificii.

Acționând sub această formă, prin negarea sau ascunderea adevărului și a valorilor, societatea sărăcește și se reduce la autoritatea celui mai puternic, politica devenind „rețetă efemeră” de marketing, care duce la distrugerea celui slab. Din aceste motive, nu se poate vorbi de o lume unită și dreaptă. Această distrugere se amplifică printr-o selecție în care „persoanele nu mai sunt simțite ca o valoare primară”, cei bătrâni nu mai sunt de folos, iar cei care urmează să se nască, nu sunt necesari. Este un egoism în care numai interesele contează.

Se amintește și de pandemia Covid-19, care este „o tragedie globală”, dar care ne-a făcut să ne gândim mai mult la ființele umane, la cei de lângă noi. Au trebuit regândite stilurile de viață, relațiile cu ceilalți și sensul existenței noastre. Această pandemie ar trebui să fie o lecție, să nu mai fie „ceilalți”, ci „noi”. Să știm să trăim unul cu altul, ca frați, descoperind că avem nevoie și suntem datori unul față de altul, trecând dincolo de granițele pe care le-am creat.

Enciclica abordează și problema migrației. Sunt țări sărace din care migrează tot mai multe persoane, de frica unui război, a persecuțiilor, a catastrofelor naturale, în vederea unui viitor mai bun și a unor oportunități pentru ei și familiile lor. Însă se lovesc de multele mentalități sau frici, adesea alimentate de clasele politice. Aici este pierderea simțului responsabilității fraterne, riscăm să devenim rasiști, devenind intoleranți și închiși față de cei care au nevoie de ajutorul nostru.

Se atrage atenția și la modernizarea comunicațiilor, prin care oamenii devin singuratici, izolați, ce trăiesc fiecare în propria lume. Comunicațiile sociale folosite într-un mod abuziv împiedică dezvoltarea relațiilor interpersonale. Uităm de gesturile fizice, de expresiile feței, de limbajul corporal, care sunt specifice comunicării umane.

În fața numeroaselor probleme ale lumii moderne Sfântul Părinte oferă soluția și încurajarea credinței, a faptului că omenirea trebuie să spere în Dumnezeu care continuă să semene semințele binelui. Și acest lucru s-a văzut în actuala perioadă de pandemie, când viețile umane au fost susținute de persoane obișnuite, simple. Mulți dintre noi, în fiecare moment și acolo unde era nevoie, am fost ajutați, astfel s-a înțeles că „nimeni nu se salvează singur”. Subliniază, documentul Sfântului Părinte, faptul că trebuie să recunoaștem în fiecare om de lângă noi, abandonat, exclus sau marginalizat, pe Hristos însuși, cel care în jertfa de pe Cruce ne-a cuprins pe toți, nefiind exclus nimeni din iubirea Sa universală.

De aceea, prin predici și cateheze, dar și prin exemplul viu al vieții din fiecare zi, în mod special preoții și persoanele consacrate trebuie să cuprindă și să facă înțeleasă dimensiunea fraternă a spiritualității, arătând, la îndemnul, cu ajutorul și inspirația Sfântului Părinte Francisc, în mod particular acum prin Enciclica Fratelli tutti, motivațiile pentru care trebuie să-i iubim și să-i recunoaștem, pe toți oamenii, ca frați ai noștri și fii ai lui Dumnezeu.

Pr. dr. Florin BOZÂNTAN