Premieră la Teatrul Naţional „Lucian Blaga”: INSULA după Gellu Naum

Teatrul Naţional din Cluj-Napoca prezintă marţi, 27 septembrie 2011, de la ora 19, în Sala Mare, prima premieră a acestei stagiuni: spectacolul Insula după Gellu Naum. Este un spectacol-concert de Ada Milea; scenografia: Valentin Codoiu; asistent regie: Andreea Iacob.

În distribuţie: Cătălin Herlo – Robinson; Miron Maxim – Vineri;Anca Hanu – Sirena; Adrian Cucu – Piratul; Ramona Dumitrean – Mary; Cristian Grosu – Coco; Irina Wintze, Adriana Băilescu, Romina Merei – Bunicile Selkirke; Silvius Iorga – Randolph Selkirke; Cristian Rigman – Mabolo, regale canibalilor / un beduin / tobe; Ada Milea – chitară.

Gellu Naum s-a născut la 1 august 1915 la Bucureşti şi a murit la 21 septembrie 2001 la Bucureşti. A studiat filosofia la Bucureşti şi, în continuare, la Paris. A cunoscut suprarealismul de la sursă, prin autorul Manifestului suprarealist, André Breton. S-a numărat printre promotorii celui de-al doilea val suprarealist din România, alături de D. Trost, Gherasim Luca, Paul Păun şi Virgil Teodorescu. A publicat numeroase cărţi de poezie, proză şi teatru: Drumeţul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937), Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), Medium (1945), Castelul orbilor (1946), Athanor (1968), Poetizaţi, poetizaţi… (1970), Copacul-animal (1971), Tatăl meu obosit (1972), Insula. Ceasornicăria Taus. Poate Eleonora… (1979), Partea cealaltă (1980), Zenobia (1985), Malul albastru (1990) etc. A compus, pentru copii, fermecătoarele “cărţi cu Apolodor” şi a tradus din Diderot, Stendhal, Hugo, Jules Verne, Kafka, J. Prévert, René Char, J. Gracq, S. Beckett şi mulţi alţii. Opera sa este tradusă în principalele limbi de circulaţie internaţională, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002).

Piesa Insula a fost scrisă de Gellu Naum în anul 1966, fiind publicată în volum (Insula, Ceasornicăria Taus. Poate Eleonora) treisprezece ani mai tîrziu, în 1979, la Editura Cartea Românească din Bucureşti.

În scrierea acestui text Gellu Naum a folosit ca sursă de inspiraţie romanul lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe. Scriitorul porneşte de la “cîteva repere mari ale cărţii – naufragiul pe insula pustie, eforturile de supravieţuire ale protagonistului, întîlnirea cu personajul Vineri, sălbaticul a cărui educaţie se face în spirit european” construind “o acţiune multiplu ramificată, ce angajează multe dintre convenţiile literaturii de aventuri şi de senzaţie”, afirmă criticul Ion Pop. Personajele trec dincolo de “reperul livresc iniţial, fiind împrumutate din spaţiul mare al literaturii de aventuri, de la piratul cu picior de lemn, la misionarul trimis în colonii, ori căpetenia băştinaşilor de pe insulă, chiar şi o Sirenă abandonată”, iar “maşinăria textuală moştenită e chemată să producă mereu situaţii «senzaţionale», înfruntări spectaculoase (…) majoritatea personajelor descoperindu-şi pe parcurs un anumit grad de rudenie. Trădări sentimentale, răpiri, bătălii, expediţii sînt convocate într-o comedie spumoasă, inventivă, în care comicul e alimentat (…) de jocul diverselor categorii de automatisme. De jocurile de limbaj, de exploatarea intertextualităţii.”