Portret al artistului la tinereţe şi la porţile afirmării: Bogdan Neculce-Sâmpetrean

p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120%; }

Am avut ocazia de a-i vedea, asculta şi aplauda părinţii, Doina (soprană) şi Mircea Sâmpetrean (bas), solişti ai Operei Naţionale Române clujene. Am avut ocazia de a scrie despre performanţele lor artistice, spectacole care au rămas în memoria afectivă a celor care fac parte din marea şi frumoasa familie a spectatorilor clujeni de operă, respectiv vocal-simfonic. Am avut şi ştiu că voi mai avea ocazia să-l ascult pe Adrian Neculce-Sâmpetrean (bas/bariton). O singură dată l-am văzut şi ascultat pe Bogdan Neculce-Sâmpetrean (bariton). Dar am avut o şi o altă mare bucurie, de a sta de vorbă cu un tânăr îndrăzneţ (Bogdan va împlini 28 de ani la 28 mai 2020!) şi extrem de motivat în alegerea făcută. Este de apreciat faptul că Bogdan s-a reorientat profesional, alegând una dintre cele mai provocatoare posibile meserii, cea de impresar artistic, prin înfiinţarea agenţiei Transilvania Classic. Cu o subliniere care se impune de la sine. Bogdan Sâmpetrean este absolvent al cursului de impresariat artistic organizat de Ministerul Culturii prin Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, promoţia 2019. Vârsta tinereţii este în avantajul său. Chiar dacă începutul stă sub semnul unei necruţătoare pandemii, care afectează toate sectoarele vieţii profesionale, lucru subliniat şi de Bogdan: “Trebuie să recunosc, ne afectează pe toţi. Dar s-ar putea să ne începem activitatea mai repede decât instituţiile de cultură. Sincer să fiu, m-am gândit să ţinem spectacole şi în perioada aceasta, în funcţie de evoluţia stării generale. Lăsăm lucrurile să se aşeze. Oricum, gândim şi proiectăm un an 2021 plin de plăcute surprize.

D.Ş.: Bogdan, eşti absolvent al ANMGD-ului clujean, faci parte dintr-o familie în care muzica este la rang de artă. De ce impresariat artistic?

Bogdan Sâmpetrean: Mi-am dorit toată viaţa să fiu pe scenă. După câţiva ani de scenă şi spectacole, mi-am dat seama că anumite aspecte ale meseriei nu mi se potriveau deloc. Printre ele şi faptul că îmi doream foarte mult să-mi las amprenta personală pe produsul general în care luam parte, în care eram implicat. Interpret fiind, aportul meu era destul de redus. Să mă explic. Amprenta personală se regăsea în interpretarea rolului. Ca şi întreg, nu prea aveam un cuvânt de spus. De exemplu, nu am fost de acord să-mi alterez imaginea pentru roluri, nu voiam să schimb nimic.

D.Ş.: Interesant punct de vedere.

Bogdan Sâmpetrean: Fratele meu, Adrian, nu are o problemă cu asta. Eu însă nu puteam şi nu pot face acest lucru. Am avut şi mici conflicte cu regizorii pe această temă. Apoi, în momentul în care am fost pus în faţa necesităţii de a-mi schimba repertoriul, de a trece la tenor, m-am gândit serios dacă investiţia în timp merită sau nu. Viaţa mi-a arătat drumul cel mai bun de urmat, impresariatul artistic.

D.Ş.: Începutul a fost să fie cu “My Fair Lady” şi dacă bine reţin, în 2018.

Bogdan Sâmpetrean: Întâi a fost să fie proiectul clasei de operă a Academiei Naţionale de Muzică, dezvoltat ulterior într-un proiect şi un parteneriat cu Primăria din Câmpia Turzii, după care a urmat în 2019, “Bărbierul din Sevilla”.

D.Ş.: Cum au fost primii paşi în impresariat?

Bogdan Sâmpetrean: Marele avantaj pe care-l am îl constituie vârsta. Mulţi o consideră un dezavantaj, nu şi eu. Am crescut în Operă, m-am format în Operă, mi-am dorit Operă, am realizat că toate lucrurile acumulate ca şi interpreet nu le puteam valorifica. Pentru că într-un spectacol intervin foarte mulţi factori, care sunt şi de ordin emoţionali şi pe care nu-i poţi gestiona tot timpul. Pe de altă partea, meseria de impresar cere mai multă strategie, organizare, planificare, lucruri care se aşează în timp. Apoi, am avut marele avantaj de a merge în Germania şi de a vedea multe spectacole, montări clasice sau moderne. Văzute au constituit şi ele o parte din motivaţia de a mă reorienta profesional. Şi foarte multe din cele văzute le-am transferat în spectacole, în felul în care acestea arată, de la scenografie la lumini, prestaţie muzicală…”

Lucrurile s-au aşezat de la sine. Şi de la sine înseamnă grupul vocal pop-opera Dimma’s, format din Anton Babiaş, Claudiu Chereji, Aurelian Filip şi Nicolae Ilincăi, toţi cu studii de specialitate (ANMGD Cluj-Napoca), grup ce îmbină cu succes stilurile clasic şi contemporan. Înseamnă de asemenea Boemis, un duo pentru muzica clasică, îmbinare armonioasă a pianului cu voce, numindu-i pe Laur Hreniuc (pian, clasa prof univ dr Daniel Goiţi; studii la Ecole Normale de Musique de Paris “Alfred Cortot”), respectiv Sergiu Dumbravă (canto). În acelaşi context al tinereţii sunt de amintit Noblesse Quartet (Raluca Michnea, Andra Bălan, Melinda Iojă, Andreea Pop), Royal Dance Academy (Cluj-Napoca; unica şcoală din România cu secţie de terapie prin balet; şcoală fondată de Daiana Jelescu) şi nu în ultimul rând, Young Famous Orchestra şi al ei dirijor, Vladimir Agachi. După cum puteţi constata, sunt toţi tineri. Sunt ambiţioşi, motivaţi, talentaţi nu în ultimul rând. Au de partea lor avantajul vârstei. Ceea ce le va permite să se afirme în viaţa muzicală naţională şi internaţională. Nu ne rămâne decât să fim alături de ei.

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *