Poetul Horia Bădescu, aniversat la împlinirea vârstei de 80 de ani

„Poezia este expresia reacției spiritului la provocările existenței. Ea nu este jurnalul existenței cotidiene, nu povestește întâmplările zilnice, ci lungul drum al sufletului de la o zi la alta, o imensitate de străbătut pe care o poți traversa, în care te poți pierde, care te poate înghiți. Poezia e înminunare în fața armoniei universului dar și rugăciunea și răzvrătirea inimii față de același univers care pare a se înverșuna uneori asupra omului, e acel răspuns pascalian al conștiinței umane. Superba aureolă a faptului de a se ști pieritor”, mărturisea Horia Bădescu în interviul acordat ziarului Făclia în toamna anului trecut, interviu care se constituie, totodată, în prilejul redescoperirii unei viziuni autentice, a unei relații speciale cu poezia.

Dacă 2022 a fost să fie anul în care publicul s-a bucurat de evenimentul editorial al lansării volumului „E toamnă nebun de frumoasă la Cluj. Poeme alese și rostite de autor” (ed. Școala Ardeleană), în cadrul Festivalului Internațional de Carte Transilvania, iată că acum poetul ne face încă un dar de suflet, prin cuvânt tămăduind „rana ascunsă a fiecărei zile”, așa cum se intitulează noua sa carte de poezie, din ciclul „Cărțile viețuirii”, apărută la aceeași editură (colecția Echinox, sub egida Fundației Transilvania Leaders) și ieșită în lumina publică joi, 23 februarie, ora 17 la Casino-ul din Parcul Central.

Scriitor prolific, om de cultură și diplomat, Horia Bădescu a publicat peste 30 de volume de poezie, eseuri și romane, apărute în România, Franța, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Este membru fondator al grupării Echinox și al Societății culturale și Festivalului Internațional Lucian Blaga, comandor al ordinului național român Meritul Cultural și cavaler al Ordinului național francez „Les Palmes Académiques”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor Francezi, membru de onoare al Academiei Francofone și al Uniunii Poeților Francofoni.

„Horia Bădescu evoluează în paradigma unui modernism care, în literatura română, nu şi-a epuizat încă resursele”, scria criticul Petru Poantă (Tribuna, nr. 95, 2006). „Este o poezie existenţială în care marile spaime şi interogaţii ale omului contemporan rămîn aceleaşi pretutindeni.”

Iulia GHIDIU