Pamflet. UNDE CREZI/ CREDEŢI CĂ MERGEM? după atîtea libere, întrebarea…

Cursul care vorbeşte

În pamfletul care… este, cu ochii bulbucaţi, Anul cel Nou a intrat în normal. Asta nu înseamnă că Sărbătorile au fost ceva trilulilu, dar… 2016, nedumerit, încearcă să-şi satisfacă curiozităţile.

Ce urmează?

Horo(r)scopul zilelor ce va să vină se împleteşte cu frumuseţea clipelor de mare respiraţie şi reală fericire. Aşa a fost întotdeauna, veţi zice. Şi atunci, la ce foloseşte toată această pălăvrăgeală?

„Păi, să vedeţi”, răspunde ecoul, „E mare plictiseală în lumea asta. Din această cauză s-a inventat umorul de diferite culori. Iar culoarea preferată e negrul. Căci, la capătul opus (?!) povestea se decolorează. În transparent şi lucid, pe deasupra.. Cu toate că, ştiţi şi dumneavoastră, albul e tot culoare, şi are la combinaţii…”

„Mai ceva ca negrul?”

„Mai”, zice. „Ceea ce nu se poate întîmpla în ianuarie, cu toată globalizarea timpului improbabil”.

Deci:

În discursul cancelarului german am găsit oarişce lichid care curge, nu-i aşa. Spre haznale. Merkel a luat un fund mare de musulman şi a ţucat pînă la uitare de sine. A proslăvit, în acest fel, măreţele realizări ale viitorului califat: bombe peste tot, spaime în principalele capitale ale Evropei şi, mai important, schimbarea compoziţiei etnice a continentului nostru. E greu de înţeles cum „madama de fier” s-a schimbat în „bici de rahat” – chiar dacă ne referim la produsul acela dulce şi elastic, care încîntă cavitatea bucală a cancelarului bundes…

Îi dorim Califat uşor, sclavie pe veşnicele plaiuri ale vînătorii şi vizite inopinate ale extremei. De dreapta şi stînga. Nu contează. Dis-cursul care şi-a făcut albie către noi nu înseamnă altceva decît că fiziciana de talie, ca să nu zicem renume mondial, a alunecat pe planul înclinat trimis în dar de Daesh. Acest cal troian de milioane de „nenorociţi” va intra în istorie ca „din prostia lu’ Merkel”. Iar creştinii care, şi dacă vor supravieţui, vor pune în bisericile subpămîntene reper de neatins: anul de graţie 1568 vă leato, azimut Granada.

Situaţie învîrtoşată

De-a lungul latului şi anului care tocmai s-a terminat, longitudinea a rămas ca şi latitudinea: neschimbată, adică. Unii au ştiut, alţii n-au ştiut dar au întrebat, iar alţii au făcut pe nebunii.

Cine şi-a întipărit pe faţă semnul cocoşat al nedumeririi a aflat că „spurcovnicul de înbăţoşat” are notaţii şi conotaţii. Denominate… nu de zerouri, ca la BNR, ci, după cum a fost vrerea boiarului în noapte de după şi dintre…. ce vreţi dumneavoastră.

Deci:

În ţinuturi Moldave, de la Cantemir cetire, termenul se referă la acte diavoliceşti, săvîrşite mai ales de şalvaragii împotriva ghiaurilor. Nici Milescul Spătarului n-a ocolit termenul. Cu toate că nu e chiar, chiar, putem spune că e foarte, foarte. Iar în cele călătorii pre drumul mătăsii, a gîndit de bine spre sceptrul mandarin din îndepărtata ţară a chinezului. Şi stolniceasca învrednicire a Cantacuzinului a adus în discuţie semnul acela distinctiv al domniei, unde se înmănunchea puterea cea satanicească.

În ceea ce priveşte întrebarea unei „doamne” despre… suject, nu răspundem. Nu numai că nu ne ţinem „Radio Erevan”, dar gîndurile respectivei regaliste ne face să credem că, realmente, cititoarea ocazională a unor editoriale nu are decît pregătire de ţîrcovnic. Şi că spurcovnicul, în combinaţie de întărirea aleatorie a… fenomenului, n-ar fi altceva decît o îmbăţoşare a spiritului ei gregar. Acolo, unde, la mare înghesuială, nu se ştie decît de sex în grup mic şi belea mare. După.

Dacă e să recapitulăm, spunem acum că frumuseţea actului lingvistic, ca întreprindere creatoare, stă tocmai în aripa fîlfîitoare a celui care dă şi alte sensuri celor cuvinte. Spre bucuria sufletului, zic.

Explicaţia adevărată a sintagmei (?!) este căutată în continuare. Pînă la finală elucidare, compoziţia respectivă se poate asezona cu eufemism în relaţia dintre Parlament şi Preşedinţie, DNA – învinuiţi şi ANAF – curaţi ca lacrima.

Ovidiu se dezice de ţîpuritură.

Lupta de casă

Sau, mai exact, de acasă. Aici se dă bătălia pentru ca, sub genericul Gigi Civilescu, să facem ca Puterea politică să ne servească. Un fel de sclavagism invers, în care primul ministru ne aduce cafeaua la pat, iar preşedintele Senatului seamănă, cu gîndul la lanurile unduioase, în locul nostru. Şi-l vedem cînd pe tractor, cînd la legat paie pe batoză. Cel şef de la Camera inferioară trebuie să ne cureţe păpucii, măcar de două ori pe an: în toate sărbătorile legale, legate de celelalte şi de Sf. Nicolae. Restul Executivului va da legi neconforme cu situaţia care este şi va veghea ca noi să fim ventilaţi de către secretarii de stat cu frunze de baobab şi alţi palmieri. Se vor organiza întreceri mobilizatoare între şefii consiliilor judeţene şi prefecţi, cîştigători fiind declaraţi cei care duc mai repede tava, nu varsă picătură cînd e să-i servească pe boschetari cu licorile zeilor. Totodată, primarii vor face flotări în faţa comunităţii. Numărătoarea o vor ţine cei care n-au fost onoraţi cu retrocedări tip Lambrino de P*aul & alţii. Tot de România. Tehnocraţii vor deveni autocraţi la ei acasă, desigur, şi se vor manifesta categoric, odată la lună, cu foarte convingătorul: “da, dragă!”

Politicienii mărunţi vor lipi afişe cu realizările diurne ale alegătorilor, în timpul lor liber fiind folosiţi la ridicarea de osanale celor care nu muncesc, nu procreează, nu fac şi, mai ales, nu dreg.

Cînd lupta se va ascuţi, că aşa e în societatea tocilărească pe care o preconizăm, cei 3000 de locuitori ai comunei vor fi primari, iar fostul – sclav pe plantaţiile lor; oraşele vor fi conduse de toţi cetăţenii, minus componenţa consiliilor locale, care îşi vor asuma sarcina de a naşte noi şi noi idei pentru prosperitatea mulţimii.

Iar preşedintele… Ei, bine, primul om care stă în Stat trebuie să fie examinat. Şi fără să i se dea bibliografia anticipată, să fie întrebat retroactiv ce a făcut la Miami şi pe unde s-a mai Beach. Din instrucţiunile lu’ Merkel nu se vor pune întrebări, fie şi pentru că aceasta din urmă va avea puşchea pe limba shiită şi va avea broboadă de “nu te uita la mine, că nici aşa nu mă vei recunoaşte”. Femeia, va purta burka şi sticluţa respectivă la ea, şi chiar dacă nu va şti cum s-o folosească, va putea bea, din cînd în cînd, ca după o masă copioasă, cu porc, sharia, da’ fără alcool şi Obama. Osama e cu noi!

Cu toate acestea, preşedintele îşi va putea răscumpăra greşelile, înnegrind făţăria şefului serviciilor interne, îngălbenind, pînă la pericol de explozie, chelia celui de la externe, dînd ciorii culoarea pe care o merită: alb cu bule de rom. În pauze, va putea schimba lenjeria intimă a celor cazaţi de Tobă în taberele pe dobă. De spălatul lor, a desuu-lui intim, se va ocupa prima doamnă, instituţie înfiinţată după desfiinţare.

***

Rîdem şi glumim, dar mai avem mult de lucru. În politica internă trebuie să extindem teatrele de operaţiuni în învăţămîntul afgan, astfel ca, în viitorul apropiat, să avem mai mulţi limbişti comparatişti între sunnită şi dialectele din Golf. La Externe nu ne băgăm, că este cine să se ocupe de asta. Din exterior, vreau să zic. Putem, însă, să introducem în şcoli ore mai multe de curriculă, în care să se exerseze învechitul miliţienesc

“ ’Trăiţi!”

(La mulţi ani!… rămîne ca un neologism francez din operele lui Cornel Udrea)

Şi dacă R.V. zice că-i pamflet, să nu-l credeţi! Pentru că semnează trufaş:

Pagină realizată de

Ot. PETRID

&

Pozarul: Internetu’

* P – de la pamflet, restul….