Oamenii generalului Moldovan

… Sunt oameni care, nu o dată, își pun în joc propria viață pentru a salva viețile sau bunurile altora: din apă, din foc, din accidente, din dezlănțuiri ale forțelor naturii. O fac zi de zi, an de an, cu același profesionalism și cu aceeași dăruire.

Anul 2020 a adus, însă, și pentru ei, cei din Inspectoratul pentru Situații de Urgență Cluj, o provocare nouă: aceea a pandemiei COVID-19. O provocare pe care au resimțit-o, poate, mai mult decât alții, pentru că, în linia întâi a acestei bătălii fiind, a trebuit să rămână tot în linia întâi și pe „frontul” urgențelor sau intervențiilor deja clasice. Și, ca de fiecare dată, au făcut față și acum, cu brio.

De aceea, vorbind despre provocările și, cu absolută sinceritate, despre temerile generate de pandemie, comandantul ISU Cluj, general de brigadă Ion MOLDOVAN nu se sfiește să spună din nou: „Sunt foarte mândru de oamenii mei!”.

– Cum apreciați că a fost anul 2020 pentru ISU Cluj?

– Greu. Un an mai… altfel decât ceilalți. Un an cu foarte multă încărcare psihică, un an cu provocări pe care nu le-am mai întâlnit înainte. Un an cu multe intervenții, foarte multe. Față de 2019 suntem în creștere cu mult, circa 20.000 de intervenții, ceea ce este un record pentru unitatea noastră. Per ansamblu, un an încărcat.

– Care au fost câteva dintre marile provocări ale anului 2020 pentru ISU Cluj?

– Una dintre cele mai mari provocări a fost gestionarea acestei pandemii, sub aspectele care ne privesc pe noi. La debutul pandemiei pe teritoriul țării noastre am avut problemele de organizare, în primul rând. Eu întotdeauna am spus că trebuie să te organizezi înainte, ca să știi cum să lucrezi, ulterior.

– Numai că pandemia a venit, oarecum, prin surprindere…

– Da, un pic prin surprindere. Eu, cel puțin, mă așteptam să apară și la noi. De fapt, toți ne așteptam, dar nu ne așteptam la anumite activități și acțiuni pe care urma să le facem ca Inspectorat pentru Situații de Urgență.

Încă de la început s-a constituit acel Centru Județean de Conducere și Comandă a Intervenției, care cuprinde personal din toate structurile Ministerului Afacerilor Interne, plus structura Direcției de Sănătate Publică. Este un centru care gestionează absolut tot ce înseamnă intervenții pe latura pandemiei, în județul Cluj. Eu sunt șeful acestui Centru Județean de Conducere, iar dl prefect este comandantul intervenției, pe județ și, bineînțeles, eu trebuie să-l consiliez în toate problemele referitoare la gestionarea acestei intervenții în județul Cluj.

Nu pot să nu remarc că în faza aceea, de început, directorul medical al Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj, doamna conf. dr. Adela Golea a fost unul dintre oamenii cheie care au stat la baza reorganizării spitalelor din punct de vedere al gestionării pandemiei. Lucrăm în continuare foarte bine cu dânsa, este un profesionist în adevăratul sens al cuvântului.

–  A existat vreun moment… frica, în rândul celor din ISU Cluj?

– Desigur! De la început a existat teama de a nu ne infecta, teamă pe care o avem și acum. Dar nu că ne era frică de virusul respectiv, cât ne era frică de a nu ne infecta și a nu ne putea face treaba! La noi, după cum știți,  activitatea este 24 de ore din 24 și ne era frică să nu se infecteze oamenii în masă și din cauza asta să nu mai putem asigura intervenția în județ!  Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat. Am avut și noi oameni infectați, dar s-au infectat pe rând și, totuși, am reușit să gestionăm acest aspect.

Mai era teama de a nu ne infecta și de a duce acasă acest virus, de a-i infecta pe cei dragi, pe oamenii care stau cu noi, părinții, care sunt în vârstă, copiii. Și, sigur că toate lucrurile astea și-au pus amprenta asupra activității oamenilor din teren, în special asupra echipajelor SMURD, echipajelor de prim-ajutor, echipajelor de terapie intensivă, pe care încă de la început am încercat, și zic eu am și reușit, să le protejăm. Am suplimentat echipamentele de protecție, ne-am făcut, noi, un sistem de decontaminare și de igienizare a materialelor care sunt la oameni în momentele în care sunt la intervenție, acel circuit – intri murdar, ieși curat, dar pentru toate astea au trebuit bani, a trebuit timp.

– Știu că în primă fază toate instituțiile erau descoperite în ceea ce privește materialele de protecție. Cine v-a ajutat în acea primă fază?

– Și noi am fost descoperiți. Ne-a ajutat mediul de afaceri. Mediul de afaceri din Cluj, sponsori, oameni care au pus mână de la mână, voluntari. Mediul de afaceri a fost primul care a dorit să ajute și să se implice, și nu numai pe noi, ci toate instituțiile care eram în linia întâi. Am văzut atunci, mai mult ca oricând, că între noi sunt oameni cu suflet mare, care vor să ajute. A trebuit să gestionăm și acest lucru, fiindcă la început toată lumea venea, fiecare voia să dea ceva. Am zis: „Haideți să facem o programare, o planificare, astfel încât să nu le dați toate acum, la început, după care să nu mai avem, să nu mai existe ajutor”. Sigur că ulterior s-au achiziționat echipamente de protecție la nivel central și au fost distribuite și către noi, dar la început a fost foarte greu.

– Spuneați de temerile care existau la început. A scăzut moralul personalului în perioada aceea?

–  Nu pot spune că a scăzut, dar a fost o… punere în gardă, a lor. Adică, ei știau că trebuie să-și facă misiunea și plecau la misiune cu același aplomb, dar repet: era teama de a nu se întâmpla ceva cu ei și ulterior să nu poată merge mai departe. Misiunile au decurs însă în mod normal și am avut cam aceleași tipuri de intervenții în acea perioadă, sigur, cu un plus de atenție din partea lor, mai ales pe latura intervenției medicale și a descarcerării.

– Cum apreciați colaborarea cu celelalte instituții, în perioada asta?

– Impecabilă. Toți am înțeles, încă de la început, că numai în echipă putem să depășim încercarea asta și ca atare am făcut echipă și a mers foarte bine. Adică, fiecare ne-am făcut părticica de treabă pe care trebuia s-o facem, iar per ansamblu lucrurile au evoluat foarte bine.

– Ce tip de intervenții au predominat în 2020?

– Excluzând partea de gestionare a pandemiei, adică oameni infectați, care trebuiau transportați dintr-un loc în altul (și au fost multe intervenții de acest gen!), au rămas în continuare cele tradiționale – accidente rutiere, incendii. Inclusiv inundații am avut în 2020, în urma unor fenomene meteo periculoase.

– Ce vulnerabilități ale sistemului a scos în evidență pandemia?

– Lipsa personalului. Din punctul meu de vedere, lipsa personalului a fost prima vulnerabilitate care s-a văzut foarte tare. Dacă înainte de pandemie am avut aceeași lipsă de personal, nu s-a văzut așa tare ca acum. Acum s-a văzut datorită faptului că am avut mulți oameni care, în momentul când s-au infectat, a trebuit să intre în carantină sau în izolare, și atunci sigur că presiunea mare a rămas pe ceilalți, care erau sănătoși.

– Mai sunt și alte vulnerabilități?

– Nu pot să spun că mai sunt și altele. Dar, sigur, ne confruntăm de foarte mult timp cu lipsa mașinilor de intervenție la incendii. Asta este în continuare o problemă destul de mare și pentru noi și cred că și pentru alți colegi din țară. Este în derulare o achiziție la nivel central, de mașini de pompieri, dar până în momentul de față nu știu în ce stadiu este și nu s-a primit încă nimic. Avem mare nevoie de mașini de intervenție! Dacă la capitolul ambulanțe stăm foarte bine în momentul de față, dincolo stăm rău.

– Care considerați că este „lecția” pe care ne-a „oferit-o” pandemia? Cum vom fi, după…?

– Eu cred că vom fi mai tari psihic când ieșim din toată nebunia asta. Probabil o să ne gândim mult mai mult la a-i respecta pe cei de lângă noi. Spun asta deoarece am întâlnit fel de fel de oameni, fel de fel de persoane care nu cred, iau în derâdere acest virus, sau efectiv nu-l bagă în seamă. Păcat! Păcat! Și, mai mult decât atât, prin controalele pe care le-am făcut împreună cu colegii noștri de la Jandarmi și de la Poliție, am observat mulți oameni care se gândeau doar la ei. Adică, pur și simplu, nu purtau mască, pe motiv că… nu vor! Bun, nu vrei tu, dar purtatul măștii este și o modalitate de a-i proteja pe ceilalți de lângă tine sau pe cei cu care te întâlnești. Eu cred că unora încă le lipsește partea asta de compasiune pentru celălalt.

În ce ne privește pe noi, ca structură de intervenție, cred,  sunt convins că vom fi mult mai căliți din punct de vedere psihic. A fost o presiune foarte mare pe noi.

– Ce notă le-ați da subordonaților dvs pentru modul în care s-au comportat în 2020?

– Nu m-aș angaja să dau note, dar vă spun sincer că sunt foarte mândru de oamenii mei. Așa cum am mai spus, întotdeauna un comandant este ridicat prin oamenii lui. Și chiar așa este! Au dovedit încă o dată că sunt oameni pe care poți conta întotdeauna. Sunt oameni care uneori și-au sacrificat familiile, au făcut multe ture în plus, au făcut ore suplimentare. Sigur că i-am recompensat cum am putut. Sunt niște oameni despre care pot să spun că au depășit cu bine toate provocările acestei perioade.

– Care este mesajul dvs pentru cei care încă nu cred în realitatea, sau mai bine zis în periculozitatea acestui virus?

– După părerea mea, oamenii nu neapărat nu cred că există virusul. Ei știu că există virusul și văd efectele acestui virus. Unii spun însă: „Este o simplă răceală, nu trebuie făcut atâta tărăboi pentru acest lucru”. Vă spun cu certitudine că dacă nu eram organizați așa cum suntem (și poate că trebuia să fim organizați și mai bine), lucrurile puteau să scape de sub control și puteau să fie mult mai multe decese, puteau să fie mult mai mulți oameni în pericol major, de moarte. Așa că mesajul meu pentru toți cei care cred sau nu cred este să fie atenți la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor în momentul de față. Să fie conștienți că protejându-se pe ei îi protejează și pe ceilalți. Și… să fim mai buni!

– Ce așteptări aveți de la noul an?

– În primul rând îmi doresc să treacă, odată, pandemia. Încărcarea mare este și acum pe noi, pentru campania de vaccinare, dar cu certitudine ne dorim toți să trecem peste această pandemie.

Îmi doresc ca 2021 să fie un an la finalul căruia să spunem că am scăpat și de data aceasta, cu bine.

– Să dea Dumnezeu să fie așa!

M. TRIPON