O carte pe săptămână. Poezia ca balsam

Chiar dacă poezia modernă ocupă astăzi un spaţiu privilegiat în literatura contemporană, Iulian Patca este un îndrăgostit de versul clasic. Cele două volume intitulate ,,Să vii şi mâine,, şi ,,De dragul tău’’ne introduc într-o atmosferă romantică, unde tema iubirii este pusă pe coarda unei sensibilităţi aparte, dominată de primatul imaginaţiei. Poeziile sale stau sub semnul originalităţii şi sincerităţii emoţionale. Este poetul cu o prezenţă discretă, dar pe deplin asumată în peisajul liricii româneşti, care evadează din cotidian, din lumea reală, prin intermediul creaţiei artistice. Poemele de dragoste din volumul ,,De dragul tău’’ sunt izbucniri nostalgice puse în tiparul unui dialog liric între eul poetic şi persoana iubită : ,,Doar visul mă apropie de tine / Şi gândul ce-a rămas un solitar,/ Mai vulnerabil ca un mărăcine/ În bărăganul gustului amar’’(‘Doar visul’).

Proslăvind iubirea în toate armoniile ei, Iulian Patca descoperă nuanţe surprinzătoare, mirifice, pe care le pune pe seama unor motive poetice. Predominant este motivul dorului căruia îi atribuie valori stilistice : seri de dor, flori de dor, rana dorului, poeme de dor, peceţi de dor, dor mut, dor însângerat, doruri ude. ,,Mi-e dor de tine şi m-apucă teama / Mi-e dor de tine cum nu pot să spun,/ Că-mi vine câteodată să-mi fac seama/ De-atâta aşteptare şi surghiun’’(‘Starea de dor’). Un alt motiv al creaţiei lui Iulian Patca este visul, prin care poetul îşi construieşte un ideal al iubirii : ,,Am încercat ca-n vis de-atâtea ori / Să îţi înalţ prin timp o catedrală,/ În loc semeţ şi-ademenit de flori/ Să-ţi fie de-mplinire şi de fală (‘La temelie’).

Pe aceeaşi treaptă a valorilor estetice se află şi motivul timpului pe care îl măsoară prin ,,clepsidra cu nădejdi’’ a anotimpurilor : ,,Trec alte veri, mai trece-o toamnă / Şi iernile sunt tot mai reci /Pe unde eşti mărită Doamnă/ Cu cine oare mai petreci ?’’(‘Unde eşti ?’). Un peisagist notoriu se doveşte prin poeziile : Pastel de toamnă, Octombrie şi În miezul verii : ,,Ce arşiţă şi secetă cumplită,/ Nici arborii nu pot să mai îndure / Sunt resemnaţi când văd că se agită / În aşteptări tăişuri de secure’’(‘În miezul verii’).Ca o rugăciune spre slava iubirii apare poezia ,,Psalm’’ cu accente liturgice : ,,Desăvârşeşte, Doamne ce-ai făcut din mine,/ Din viaţa mea mireană şi de rob,/ Şi, Doamne, iartă-mă, de se cuvine-/Atâta-ţi cer cu teamă şi mă rog. / Tu ştii că mai trăiesc o epopee / Călăuzit prin ani de vrerea Ta,/ Că mai iubesc în viaţă o femeie / Şi ea sălăşluieşte-n mintea mea /. Că mi-am făcut din ea o mănăstire,/Un idol plăsmuit din coasta mea / La care mă-ncovoi sub patrafire / Şi-aşa voi face cât mă vei lăsa’’.

Două personaje se oglindesc în această dispută lirică : El şi Ea, unde femeia iubită este omniprezentă, mai ales, în invocaţiile şi interogaţiile retorice ale poetului. Uneori foloseşte şi pluralul ,,noi’, numeralul ,,amândoi’sau adverbul ,,împreună’’, pentru a sugera dorinţa împlinirilor sale sufleteşti. Ritmul, rima şi măsura versurilor sunt impecabile şi întregesc calitatea şi frumuseţea acestor poeme.

Poezia de dragoste a lui Iulian Patca este ca un balsam sufletesc de care avem uneori atâta nevoie.

Mircea DAROŞI