Ion Constantinescu, președintele AJP Cluj, la ceas aniversar: Bătrânețea începe atunci când începi să te temi de ea!

Senectutea este perioada în care omul poate străluci prin înțelepciune și maturitate. Ea nu reprezintă o dispariție treptată în uitare, ci o nouă chemare, în care toamna vieții poate fi trăită cu demnitate, echilibru și sens. La cei 90 de ani împliniți zilele acestea, Ion Constantinescu, portvocea pensionarilor clujeni, este o personalitate activă și creativă, preocupată intens de promovarea intereselor celor pe care îi reprezintă. Calitatea de Președinte al „Asociației Județeane a Pensionarilor Cluj” (AJP), structură – garant a autonomiei și decenței în vederea amplificării dialogului social, îl face să fie permanent interesat de imperativele acestui segment de vârstă.

Rep: Domnule Ion Constantinescu, cetatea vă știe ca pe un veteran al ei. Cele nouă decenii de viață și experiența acumulată vă recomandă ca pe un exeget al vremurilor trecute, dar și al prezentului. Sunteți omul trecutului, dar și al prezentului. La cei 90 de ani sunteți vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie Cluj. Până la urmă, când începe bătrânețea?

Ion Constantinescu: Bătrânețea începe în clipa în care începi să te temi de ea. Eu privesc bătrânețea ca pe un dar al vieții care trebuie trăit cu demnitate prin combaterea singurătății și a sentimentului de inutilitate, cât și prin transmiterea experienței dobândite către generațiile tinere. Bătrânețea este un moment firesc, asemenea celorlalte etape ale vieții. Retragerea pensionarilor din mediul dinamic al vieții sociale reprezintă o consecință firească a naturii umane. Acest lucru nu înseamnă nicidecum că noi nu mai facem parte din ceea ce ne desemnează a fi subiecți ai istoriei. Dimpotrivă, pensionarii au contribuit, prin tot ceea ce au realizat în timpul vieții active, la întărirea conștiinței naționale românești și au adus, în mod concret, istoria țării aproape de prezent. Noi lăsăm în urmă nu doar anii care trec, ci și un patrimoniu de experiență și înțelepciune care nu poate fi negat, nici anihilat. Promovăm ideea că bătrânețea nu poate fi apreciată și caracterizată după bunurile materiale. Bătrânețea este și trebuie să rămână o stare de bine, una și aceeași pentru toți, la fel de respectată și trăită cu demnitate.

Rep.: Și totuși, în pofida pregătirii interioare pentru întâmpinarea a ceea ce va urma în anii care vor veni peste noi, cum sunt tratați vârstnicii în zilele noastre?

I.C.: Din păcate, atunci când se apropie vârsta de pensionare, mulți dintre cei în cauză încep să își piardă statutul și considerația, chiar și atunci când acestea sunt susținute prin fapte. La care se mai adaugă ceva: trecând pragul pensionării, ei devin, în concepția unor decidenți, o masă de oameni condamnată la repaus forțat, făcând parte dintr-o altă lume, cu dreptul de a se exprima numai asupra acelei lumi, fără a li se recunoaște calitatea de cetățeni deplini ai prezentului și dreptul la viață, la un trai decent, în ciuda faptului că ei continuă să rămână aceiași buni plătitori de taxe și impozite. Mai mult, se dorește acreditarea necondiționată a ideii că tot ceea ce li se oferă reprezintă un dar care trebuie primit și atât. Acest lucru contrastează cu realitatea, care evidențiază faptul că sunt tot mai dese constatările potrivit cărora înaintarea în vârstă aduce cu sine dificultăți în găsirea unui ajutor și a înțelegerii la nevoie. Pot spune că situația noastră este mai mult decât dificilă, este una dramatică: trăim într-o lume anapoda, în care, pe măsura înaintării în vârstă, interesul, respectul și prețuirea seniorilor scad mereu, în timp ce structurile create pentru sprijinul societății civile nu își pot exercita pe deplin rolul conferit prin lege, deoarece nu sunt nici susținute, nici încurajate și nici ascultate.

Rep: Toate guvernele României, începând din 1990, au considerat pensionarii drept „ultimul vagon” în garnitura drepturilor și libertăților. În dreptul acestui segment de vârstă nu au existat niciodată privilegii. Oare ce mentalitate domină astfel de abordări? Ce mai reprezintă pentru guvernanți „cei de odinioară”?

I.C.: Astăzi, în societatea românească există forțe oculte, care, atunci când nu o spun direct, demonstrează prin comportamentul lor că văd în pensionari un balast social, o povară care, chiar dacă este amăgită cu vorbe, este neglijată sistematic prin fapte. Statul zilelor noastre pare guvernat de o filozofie cinică: fiecare pentru sine și nimeni pentru cei mulți. Bogații devin tot mai bogați, iar cei săraci sunt abandonați până la dispariția socială, sub privirea indiferentă a celor aflați la putere. Într-o asemenea situație resimțim influența negativă a unei mentalități dominante, specifice unei lumi care nu ne aparține și în care nu ne regăsim. Mai mult, printr-un mod de gândire antisocial, suntem transformați din subiecți ai istoriei în simple obiecte ale acesteia. Cu alte cuvinte, nu mai participăm conștient la modelarea destinului colectiv, ci suntem reduși la condiția de simpli destinatari ai unor decizii și procese asupra cărora nu mai avem o influență reală. În loc să fim actori ai propriei istorii, riscăm să devenim spectatori pasivi, constrânși să suportăm consecințele unor hotărâri adoptate fără participarea și fără consimțământul nostru efectiv.

Rep.: De nenumărate ori v-ați exprimat în media nemulțumirea față de modul în care este conceput și tratat statutul pensionarului în România. Până la urmă este vorba de lupta pentru o viață decentă. Cum descrie un om al vârstei a treia această luptă?

I.C.: Noi, pensionarii acestei țări, nu dispunem de mijloacele de protest specifice altor categorii sociale. Nu putem paraliza activitatea economică prin greve și nici nu dorim să transformăm spațiul public într-un loc al confruntării permanente. Puterea noastră este una morală și civică. În privința realității actuale nu putem avea decât o atitudine logică: aceea de a continua acțiunile menite a ne transforma dintr-o categorie socială, apolitică în esența ei, într-o categorie de luptă implicată în câmpul social. Suntem călăuziți de convingerea că dacă energia noastră biologică este modestă, experiența și ideile dobândite într-o viață mai au multe de spus. Pensionarii nu sunt o povară, ci o importantă parte a societății civile, iar vocea lor se exprimă prin argument, solidaritate și vot. Ei nu cer privilegii, ci dreptate. Nu solicită favoruri, ci respectarea Constituției României, a angajamentelor internaționale privind drepturile omului și a demnității persoanelor vârstnice. Ignorarea constantă și nejustificată a celor de vârsta a treia riscă să adâncească ruptura dintre cetățean și instituțiile statului. Nicio putere democratică nu ar trebui să uite că respectul și încrederea se câștigă prin dialog și echitate. Chemăm pe toți cei care exercită puterea să înțeleagă faptul că o societate care își neglijează vârstnicii își pierde memoria, iar fără memorie nu există responsabilitate față de viitor.

Rep.: Niciodată pensionarii nu au solicitat mai mult decât ceea ce li se cuvine. Pentru că de aici li s-a luat. Ce demers întreprinde asociația pe care o conduceți, în lupta pentru drepturile celor pe care îi reprezintă?

I.C.: Noi apelăm în mod constant la mijloacele legale – despre care am făcut vorbire – și intervenim la eșaloanele superioare ale statului prin Federația Națională la care suntem afiliați pentru a ne apăra demnitatea și drepturile. Luna aceasta Consiliul Național al Federației a aprobat – la propunerea noastră – o rezoluție adresată viitorului Guvern, în care solicităm: 1. – Modificarea prevederilor Codului fiscal afectate de Legea nr. 141/225 și revenirea la reglementările anterioare; 2. – Încetarea măsurilor de natură să conducă la diminuarea veniturilor pensionarilor; 3. – Respectarea principiului protecției sociale a persoanelor vârstice.

Rep.: Iar în încheiere, să adoptăm un ton optimist. Deci vă rog să transmiteți un gând de bine nu doar seniorilor, ci tuturor cititorilor cotidianului „Făclia”.

I.C: Da, cu tot dragul: Cei ce iubesc cu pasiune nu îmbătrânesc niciodată. Timpul trece peste ei, dar sufletul le rămâne tânăr… Vă mulțumesc pentru onoarea pe care mi-o faceți și doresc seniorilor mai tineri să depășească vârsta pe care o am.

Beniamin Pascu