Ne mai paşte o „bucurie”: rujeola

Dacă mai ţineţi minte, cam cu un an în urmă, prin România bântuia o isterie generată de riscurile vaccinării, dobitocie clamată de tot felul de pseudo-specialişti aflaţi în treabă cu sănătatea naţiei. Aşa cum se întâmplă de obicei cu prostiile, şi acea tâmpenie a fost băgată în seamă de o mulţime de indivizi, care s-au declarat anti-vaccinare, în acest sens fiind dusă o adevărată campanie în spaţiul public.
Iată însă că Dumnezeu nu bate în ultimul timp cu bâta, ci cu epidemia, aşa că, după cea de coronavirus, suntem pe cale să ne procopsim cu alta, cea de rujeolă. Conform datelor oficiale, doar în perioada 13 – 17 aprilie din acest an, în România au fost raportate 57 de cazuri confirmate de rujeolă în patru judeţe: Satu Mare, Cluj, Bihor, Timiş. Mai mult, de la începutul epidemiei de rujeolă, în 2016, s-au înregistrat nu mai puţin de 19.813 cazuri, din care 64 soldate cu decese, marea majoritate în rândul copiilor.
Situaţia de la noi nu este singulară. UNICEF estimează că, între 2010 şi 2018, 182 de milioane de copii din întreaga lume nu au fost vaccinaţi antirujeolic, ceea ce reprezintă o medie anuală de 20,3 milioane de copii. Primele cinci ţări cu venituri ridicate în care existau copii nevaccinaţi antirujeolic sunt, surprinzător poate, SUA – 2.868.000 de copii, Franţa – 680.000, Marea Britanie – 585.000, Italia – 482.000 şi Japonia – 386.000. În ţările mici, situaţia este şi mai dramatică. Etiopia are cei mai mulţi copii sub un an nevaccinaţi antirujeolic – aproape 10,9 milioane de copii. Ţara africană este urmată Republica Democrată Congo (6,2 milioane copii), Afganistan (3,8 milioane), Ciad, Madagascar şi Uganda, cu circa 2,7 milioane fiecare. Situaţia se datorează faptului că acoperirea globală cu vaccin antirujeolic este de 86%, sub nivelul de 95% necesar pentru prevenirea epidemiilor de rujeolă, astfel că majorarea numărului de copii nevaccinaţi a dus la apariţia unor focare de rujeolă în 2019. Potrivit Fondului ONU pentru Copii, lucrurile sunt agravate de actuala epidemie de COVID 19, din cauza căreia majoritatea ţărilor au suspendat campaniile de imunizare împotriva poliomielitei, iar 25 de ţări au amânat campaniile de vaccinare antirujeolică, astfel că milioane de copii riscă să nu beneficieze de vaccinurile împotriva rujeolei, difteriei şi poliomielitei. Evident, această situaţie ar putea duce la epidemii dezastruoase în 2020 şi mai târziu. În acest context UNICEF îndeamnă guvernele, precocupate acum mai mult de realizarea unui vaccin împotriva Covid-19, să susţină programele naţionale de vaccinare împotriva acestor maladii.
Revenind la situaţia de la noi, să constatăm că ceea ce în plin comunism era o normalitate, acum este un deziderat departe de a fi atins. Pe atunci, nimănui nu-i trecea prin cap să se împotrivească unei campanii de vaccinare, însă, astăzi, în grozava noastră democraţie, este nevoie de o lege specială pentru aşa ceva. Chiar la sfârşitul săptămânii trecute, Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, pleda, încă o dată, pentru adoptarea unei legi a vaccinării, lege care tot zace prin Parlament de o bună bucată de vreme. Nu ne rămâne decât să tragem nădejde că minunaţii noştri parlamentari vor reuşi până la urmă să-şi facă vreme şi pentru aşa ceva.