Mizerii

RADU VIDA

Este foarte greu să urmăreşti viaţa politică a României. Fericiţi cei ce nu trebuie s-o facă! Dar, cu toate acestea, din asta trăim. Şi, cu toate că ne putem face că nu ne pasă, efectele ei se contabilizează. Fără milă.

O ştire mai puţin băgată în seamă m-a făcut să glosez pe un subiect mai vechi. Cea mai mare Agenţie de ştiri de la noi spune că o firmă canadiană, agentul lui Bechtel International Inc SRL, s-a pus pe licitaţie. Şi vinde tot (dacă poate). Mai precis, a scos la mezat utilajele cu care firma americană şi-a bătut joc de români şi a construit simulacrul de autostradă Transilvania. Cîţiva kilometri, acolo…
Aşadar, Săvădisla a devenit pentru o clipă localitate… mondială. Asta pentru că la licitaţie au participat direct circa 100 de interesaţi şi alţii online, din toată lumea. Aici a fost locul de campare a utilajelor Bechtel.
La început, Băsescu – vă amintiţi? – zbiera că nu avem nevoie de autostrăzi. Într-o altă conjunctură şi cu totul alte scopuri i s-a alăturat şi cel pe care, astăzi, preşedintele nost’ (dar foarte curînd, al altora) îi numeşte galeş: inimă zburdalnică. E vorba de d-l Tăriceanu.

Dar nu despre cei care nu au vrut autostradă vreau să vorbesc. Ci despre ceilalţi. Cei care au profitat de conjuncturi nefavorabile şi ne-au stors de o groază de bani. Nefăcînd nimic. Sau făcînd numai rău.
N-am să reiau tristul şi penalul istoric al construcţiei Autostrăzii Transilvania. Dar trebuie spus că vestitul A3 a lăsat riduri adînci în peisajul pe care-l străbate (vorba vine). Dincolo de nerealizarea decît a cîţiva zeci de kilometri din cei 415 contractaţi, firma americană a lăsat în urmă un dezastru de nedescris. Acum, după ce şi-a luat jucăriile şi a plecat, constatăm că utilajele pe care le-a folosit şi care stau să intre în posesia virtualilor cumpărători au brăzdat terenul, schimbîndu-i înfăţişarea. În rău!

Vă reamintesc doar că minţi întunecate au „decretat! Că drumul judeţean Turda-Săvădisla este numai bun pentru TIR-urile care ar trebui să ocolească ce au de ocolit şi să meargă spre Vestul ţării. Aşa că drumul respectiv a fost modernizat, puţulit şi asfaltat ca la carte. Bani, timp şi…pierderi irecuperabile. Pentru că, la prima traversare, drumul s-a dovedit impracticabil pentru mastodonţii şoselelor. Dar – în tot răul şi-un bine! Drumul a fost redat, dacă se poate spune aşa, circulaţiei ordinare. Autoturisme, autobuze şi, desigur, nelipsitele căruţe au avut zile bune. Cîteva zile bune, vreau să spun. Pentru că Bechtel a stricat… ce am făcut pe banii noştri. Au băgat utilaje de mare tonaj şi camioane cu zeci de tone suplimentare. Pentru construirea Autostrăzii, cică. Şi au făcut praf drumul judeţean. Zice că în contract se stipula să se repare stricăciunile. Vă pufneşte rîsul? Întrebaţi-i pe cei din Lita, Săvădisla, Şutu, Pruniş, Crăieşti sau Petreşti cum circulă. Printre cratere, cu tone de praf înghiţite de pe o şosea care, înainte de Bechtel, era asfaltată ca-n palmă.
Au venit, au stricat şi n-au făcut. Şi au luat un purcoi de bani. Dolari adevăraţi! Unde se mai poate face aşa ceva?

Acolo unde şefii nu vor şi nu le pasă. Şi se porcăiesc în numele unui mahalagism de neînţeles pentru cei care, pînă la urmă, suferă. Dar care sînt momiţi cu tot felul de oglinzi şi oglinjoare să vină la vot. Pentru ca nemerniciile să nu se termine niciodată.
Ca A3 ş.a.!