La USAMV, profesorul Daniel Dezmirean readuce în ecuație economică creșterea viermilor de mătase

„Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca este singura instituție de învățământ superior din România care continuă tradiția cercetării și a creșterii viermilor de mătase. Peste 50 de rase și hibrizi din patrimoniul genetic al instituției sunt conservate și perpetuate prin grija specialiștilor Disciplinei Sericicultură, dar și a studenților pasionați de acest domeniu fascinant”, spune decanul Facultății de Zootehnie și Biotehnologii a USAMV, prof. univ. dr. Daniel Severus Dezmirean, în interviul acordat cotidianului „Făclia”.

„România a avut o tradiție sericicolă în ultimul secol, în special. Prin anii 1950, 1960, în România s-a reușit o tehnologie extrem de performantă care este și la ora actuală prezentată la congrese internaționale. Țara noastră este membră fondatoare a Comisiei Sericicole Internaționale, din 1954, și este extrem de activă la nivelul acestei organizații interguvernamentale”, afirmă universitarul clujean, delegat al României în Comisie și președinte al Secției de cercetare Bombyx mori a acestui organism.

În clădirea Institutului pentru Științele Vieții al USAMV funcționează, în coordonarea profesorului Dezmirean, Centrul Global de Excelență pentru Cercetare Avansată în Sericicultură și Promovarea Producției de Mătase (CGECAS-PPM) recunoscut de Comisia Sericicolă Internaţională încă din anul 2014. „CGECAS-PPM derulează programe de dezvoltare a cercetărilor avansate în sericicultură şi biotehnologii specifice, precum și pentru conservarea fondului genetic sericicol românesc și promovarea producţiei de mătase şi a subproduselor acesteia”, a arătat profesorul Dezmirean.

***

Mătasea naturală a fost produsă pentru prima dată în China, în mileniul al IV-lea î.Hr. Împăratul Iustinian I (482-565) a fost artizanul aducerii clandestine, din China, la Constantinopol, în jurul anului 552 d.Hr., a gogoșilor de viermi de mătase. Iustinian a sprijinit tainic operațiunea pe care azi am denumi-o spionaj și contrabandă economică. Pentru a-i aduce clandestin la Constantinopol, doi călugări „misionari” creștini nestorieni au ascuns gogoși de mătase într-un baston de bambus. Coconii au rezistat unui drum de peste 6000 de kilometri, cunoscut ca Drumul Mătăsii (gogoșilor de mătase li se spune și coconi; etimonul francez „cocon” definea învelișul protector din fire subțiri mătăsoase secretat de larve, pentru stadiul de crisalidă). În China, cei doi „misionari” învățaseră pe ascuns modul de creștere a viermilor de mătase și de producere a mătăsii. Bizanțul a reușit să formeze propria industrie a mătăsii și chiar să dețină monopolul asupra mătăsii în Europa. Negustorul venețian Marco Polo (1254-1324) a parcurs Drumul Mătăsii între 1271 și 1295.

În Transilvania, creşterea viermilor de mătase este atestată documentar din anul 1416, dar sunt dovezi care menționează buna cunoaştere a acestei îndeletniciri încă din anul 1338. Tocmai pentru menţinerea genofondului şi relansarea sericiculturii în România a luat fiinţă Centrul Global de Excelenţă pentru Cercetare Avansată în Sericicultură şi Promovare a Producţiei de Mătase (CGECAS-PPM), la USAMV din Cluj Napoca. Centrul se ocupă, împreună cu colectivul Disciplinei de Sericicultură din cadrul Facultății de Zootehnie și Biotehnologii a USAMV de perpetuarea celor 50 de rase şi hibrizi aflaţi în patrimoniul genetic. Acesta cuprinde pe lângă rasele autohtone, rase provenite din Italia, Bulgaria, Coreea, Japonia sau China.

***

Pentru a afla detalii despre arta chineză a sericulturifdatorii și a producției industriale de mătase naturală, profesorul universitar Daniel Severus Dezmirean a efectuat o vizită de documentare la obiective economice sericicole din țara care a inițiat și apoi consacrat tehnica producerii mătăsii.

***

Reporter „Făclia”: Construiți, pas cu pas, prin cercetările științifice performante întreprinse în domeniul creșterii viermilor de mătase, o posibilă renaștere a producției autohtone de mătase naturală, într-un viitor nu prea îndepărtat…

Prof. univ. Dr, Daniel Dezmirean: Vă spun cu mare mândrie: ce facem noi aici, în laboratorul CGECAS-PPM, este la același nivel cu cercetările științifice în domeniu din lume.

Pentru înființarea CGECAS-PPM a fost o luptă la nivelul Comisiei Sericicole Internaționale, dar am avut sprijinul Ministerului Agriculturii și al Ministerului Afacerilor Externe. În premieră, a fost creat Centrul pentru Cercetări Avansate, Biotehnologie și Extensie în Apicultură și Sericicultură (CDS10), având în vedere că noi avem în dotare echipamente performante. Am pus CDS10 la dispoziția cercetătorilor din întreaga Comisie, respectiv 26 de cercetători. Orice explorator, doctorand sau student cu un topic de cercetare bun are acces în Centrul nostru de Cercetare. În 2025 cadre didactice ale USAMV din discuplina Sericicultură au instruit, în două serii, colegi din Thailanda, țară cu o sericicultură foarte dezvoltată, dar acești colegi au venit la Cluj Napoca pentru a se specializa în diferite tehnici, de la cele pentru identificarea compușilor din frunzele de dud și din materialul vegetal, până la partea de multiplicare pe care o facem noi în laboratoarele noastre. Practic, trendul actual vizează aplicații tehnologice în sericicultură pentru a trezi interesul fermierilor noștri și a profita de viermele de mătase al dudului – Bombyx mori -, care are o perioadă de metamorfoză extrem de convenabilă: într-o lună, după ce se obțin ouăle de viermi de mătase, se realizează, practic, produsul finit, gogoșile, numite și coconi (termen provenit din limba franceză, coucoun însemnând mică cochilie protectoare). Bombyx mori este singura insectă complet dependentă de om, atât din punct de vedere al supravieţuirii, cât şi al reproducţiei.

În Centrul de Cercetare pe care îl conduc dezvoltăm teme de cercetare în funcție de solicitările pieței de profil, de utilitatea produselor respective. Una din cercetări ne-a relevat că Bombyx mori merge foarte bine pe o dietă cu polen de albine ori adaos de spirulină.

În prezent, sunt posibilități de creștere a larvelor de viermi de mătase până la vârsta a treia, în sistem centralizat, ceea ce vine în sprijinul fermierilor: ei primesc larvele și se ocupă direct de ele în vârstele a treia, a patra și a cincea.

România este în acest moment cel mai mare importator de mătase crudă din Europa. Dar și cel mai mare exportator, datorită unei firme din Italia, una din cele mai puternice din domeniu, pentru producția de fire de mătase toarse. ITALTEXTIL din Sărata (Bistrița Năsăud) a fost fondată în 2001 și a avut la un moment dat 800 de angajate filatoare și țesătoare. ITALTEXTIL a preluat la Sărata niște depozite dezafectate, le-a transformat pentru producție, a adus mașini de filat și s-a bazat pe o forță de muncă existentă – tesătoare și filatoare din Bistrița -, pentru că localitatea avea istorie în acest domeniu economic. Toată mătasea importată din China în Europa trece în proporție de 90% prin Sărata. Marile case de modă – Gucci, Chanel, Yves Saint Laurent – sunt asaltate de clientela bine situată financiar și dispusă să plătească prețuri ridicate pentru creații vestimentare de lux din mătase naturală. Recent am avut o discuție cu unul dintre proprietarii companiei italiene pentru a pune la punct un proiect comun de cercetare științifică. ITALTEXTIL a pus Sărata pe harta Europei.

Datorită activității internaționale derulate la nivelul CGECAS-PPM din Cluj Napoca, în luna noiembrie va avea loc la USAMV o întrunire organizată de Uniunea Internațională a Mătăsii (International Silk Union – ISU), organizație fondată în octombrie 2015 de chinezii de la Cathaya Group, cu sediul în orașul Hangzhou, pentru a sprijini industria globală a mătăsii și a promova schimburile economice, cercetarea științifică, educația și standardelede calitate în domeniul producției de mătase. ISU reunește peste 130 de companii, fabrici, asociații și organizații de profil din 24 de țări printre care China, Italia, Franța, Japonia și România. ITALTEXTIL va fi partener în organizarea acestui eveniment la USAMV.

Reporter „Făclia”: Bombyx Mori în România?

Prof. univ. Dr. Daniel Dezmirean: Țările care au experiență în creșterea viermilor de mătase țin cu stăruință la patrimoniul genetic. În România s-a dezvoltat un patrimoniu genetic pe partea de Bombyx mori – specie adecvată la condițiile pedoclimatice de la noi din țară. S-a reușit, totodată, multiplicarea unor varietăți de dud, care să fie rezistente la îngheț, pentru că sunt condiții climatice diferite față de țările de proveniență.

Reporter „Făclia”: Există și produse să le spunem „secundare” din sericicultură?

Prof. univ. Dr. Daniel Dezmirean: Da, și sunt de maxim interes în perioada actuală. Crisalidele rezultate după filarea gogoşilor sunt furaje valoroase în hrana peştilor, animalelor de blană și a păsărilor, datorită conţinutului foarte ridicat de grăsime (7-8%) şi proteine (14-15%), și conţinând toată gama de aminoacizi esenţiali. În industrie, crisalidele se folosesc pentru prepararea săpunurilor de lux. Din crisalidele vii se prepară substanţe citostatice.

Țara noastră a avut, în urmă cu câteva decenii bune, o sericicultură extrem de bine dezvoltată, cu predilecție pentru obținerea de gogoși de mătase. Era, pe atunci, Filatura de la Lugoj (n.r.: fabrică celebră, un simbol al industriei textile din România, unic producător de mătase naturală la scară industrială din țară, timp de decenii) care avea capacitate să prelucreze gogoși din jumătate din Europa. A fost vândută ca „fier vechi” după 1989. În momentul de față există la București Stațiunea de Cercetări Sericicole Băneasa, înființată în 2022, prin reorganizarea Societății Comerciale «Sericarom». Colaborăm foarte bine cu această Stațiune. În urmă cu aproximativ 15 ani, când «Sericarom» a avut mari sincope în funcționare, disciplina la care sunt titular la USAMV din Cluj Napoca a adus o parte din rezerva de fond genetic și a întreținut-o în cele mai bune condiții. Când au fost reluate activitățile de cercetare și de producție la Băneasa, am decis cu colegii de acolo să creăm o rezervă a fondului genetic. Am clonat fondul genetic și e foarte bine că el există acum în două locuri distincte din România, Cluj Napoca și Băneasa. Sunt țări care au fost pe punctul de a-și pierde fondul genetic. Franța, care a avut o sericicultură înfloritoare, și-a donat Italiei patrimoniul genetic, pentru a fi menținut la parametri corespunzători. La noi, nu sunt puțini cei care vorbesc despre sericicultură ca despre o amintire de școală generală, pentru că familiile elevilor erau implicate obligatoriu în creșterea viermilor de mătase. Dar era o activitate educativă benefică.

Reporter „Făclia”: Mătasea foarte fină nu e căutată pentru ținute vestimentare obișnuite sau de gală. Se pot obține țesături din fire de mătase mai puțin fragile? Sunt apoi combinații inteligente de fire de mătase în țesături de bumbac pentru așternuri de pat sau pentru draperii.

Prof. univ. Dr. Daniel Dezmirean: Cu certiditune da. Pe de altă parte, se poate crea o mătase transgenică, atractivă pentru că își schimbă culoarea în funcție de spectrul luminos. Sunt o sumedenie de tehnologii aplicate în acest domeniu. Pentru partea vestimentară, în România a fost celebrul borangic. Atelierul de Borangic Niculescu din comuna Stoenești (Vâlcea) produce și azi acest material și vestimentații tradiționale.

Reporter „Făclia”: Sunt fermieri clujeni tentați să se dedice unei afaceri cu viermi de mătase? Prof. univ. Dr. Daniel Dezmirean: În județul Cluj avem mai puțini crescători de viermi de mătase. Sunt însă și fermieri care doresc să cunoască în detaliu tehnica de creștere. Din discuțiile avute cu domnul director al Stațiunii de Cercetări Sericicole Băneasa, dr. ing. Teodor Mihalcea, am aflat că este un fermier la Timișoara care preconizează să facă o mare investiție în creșterea viermilor de mătase, construind o hală de mari dimensiuni cu spații destinate colectării, uscării, păstrării și industrializării gogoșilor de mătase. Sericicultura este domeniul în care produsele principale și cele secundare pot să-și găsească utilitate în diverse domenii. Produsele secundare ale sericulturii sunt deșeurile care rezultă în urma prelucrării gogoșilor: serina, o proteină naturală solubilă din mătase, acționează ca un clei ce leagă fibrele de fibroină în coconul viermelui de mătase. Serina este folosită în industriile cosmetică – loțiuni, creme, șampoane pentru a îmbunătăți textura pielii și a firului de păr – și farmaceutică. Apoi crisalidele sunt folosite în industria cosmetică. Uleiul de crisalide conține acizi grași esențiali, cum este acidul oleic, vitamina E (alfa-tocoferol) și fitosteroli.

***

Sunt cunoscute patru tipuri de mătase în funcție de hrana viermilor de mătase:

mătasea de dud – cu nuanțe alb sau auriu; mătasea eri – cu nuanță de galben pal, produsă din gogoși de viermi care se hrănesc cu frunze de ricin; mătasea Muga, galbenă, creată din gogoși de viermi care se hrănesc cu plante specifice Indiei – soalu și sorn; mătasea Tasar, nuanță de bronz, realizată din gogoși de viermi care se hrănesc cu frunzele plantei indiene Asan.

Dar sunt și tipuri de mătase extrem de prețioase, precum mătasea Dupioni, care nu se șifonează și are același aspect pe față și pe dos; mătasea Charmeuse care se lucrează foarte greu, deoarece țesătura este sensibilă la orice înțepătură cu acul; mătasea Jacquard – modelul existent pe față materialului se regăsește pe partea din spate cu textura și culorile inversate; Satinul sensibil dar cu o strălucire aparte; Organza transparentă însă extrem de sensibilă la șifonare.

Carmen Fărcașiu