La „Întîlnirea saşilor din Ardeal”

Colonizarea saşilor în Transilvania a fost iniţiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esenţă, prin raţiuni de ordin economic şi militar. Timp de cîteva decenii, sarcina principală a coloniştilor germani a fost apărarea graniţei Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Saşii erau supuşi regelui, adică direct puterii centrale, îşi păstrau dreptul cutumiar german şi-şi alegeau liber juzii. Chemaţi să apere Coroana, trebuiau doar să predea cămării regale o parte din veniturile lor şi să îndeplinească obligaţia serviciului militar pentru rege. Potrivit Diplomei Andreene (1224), dată de Andrei al II-lea, saşii stabiliţi de la Orăştie şi pînă la Drăuşeni trebuiau să fie un popor şi să asculte de un jude instalat de rege. Braşovul devine şi datorită saşilor cel mai mare centru urban al Transilvaniei, mai ales după formarea statelor feudale româneşti, cu care practica un comerţ intens. Meşteşugarii de aici s-au organizat în bresle şi aşa oraşul a devenit „un atelier pentru toate lucrurile”.

Închişi în caste, saşii din Ardeal au trăit complet izolaţi faţă de populaţiile vecine. Începînd cu secolul al XIV-lea, autonomia domeniului autoadministrat de saşi s-a extins neîntrerupt pînă ce, în 1486, Matei Corvin a poruncit unirea tuturor saşilor aflaţi pe „pămîntul crăiesc” în „Universitatea săsească” (Universitas Saxonum).

În secolul al XVI-lea, saşii au adoptat Reforma religioasă, reformatorul lor fiind marele umanist braşovean Johannes Honterus (1498-1549), care a reorganizat şcoala din Braşov în primul gimnaziu umanist al ţării şi a înfiinţat prima tipografie din ţările române. În secolul al XIX-lea, în viaţa economică a Braşovului, saşii aveau o pondere importantă în industria uşoară şi alimentară. La 8 ianuarie 1919, saşii şi-au declarat aderarea la noul stat român.

La sfîrşitul celui de-al Doilea Război Mondial, mulţi saşi au plecat o dată cu retragerea armatei germane. Intervenţia Germaniei hitleriste în problemele minorităţii germane, strămutarea germanilor din Bucovina, Basarabia şi Dobrogea, instalarea unei conduceri naţionalist-socialiste în fruntea grupului etnic, înrolarea a 60.000 de germani în „Waffen-SS” au dus, după război, la deportarea a 70.000 de germani din România, bărbaţi şi femei, în lagărele sovietice, la muncă forţată. Declarînd toţi saşii colaboratori ai hitleriştilor, proprietăţile lor funciare au fost expropriate, inclusiv casele cu tot inventarul lor. În 1967, Ministerul Afacerilor Externe al României a semnat la Bonn actele privind stabilirea de relaţii diplomatice între Republica Socialistă România şi Republica Federală Germania. Partea română a cerut ca RFG să plătească o taxă pentru fiecare cetăţean de origine germană care primea viza de emigrare. Între 1967 şi 1989 se estimează că au părăsit România, prin această formă de schimb, circa 200.000 de persoane. Apogeul exodului săsesc a fost atins însă în anii 1990-1991, odată cu liberalizarea călătoriilor peste graniţă.

De la Revoluţie încoace, saşii din Transilvania se întîlnesc an de an în sărbătoare. De obicei, întîlnirea are loc la Biertan (fostul centru religios), însă în ultimii ani s-a început organizarea acesteia în alte oraşe cu istorie săsească în spate ( Sibiu, Bistrita). Anul acesta, tradiţionala Întîlnire a saşilor din Ardeal a avut loc la Braşov.

Evenimentul s-a petrecut în 17 septembrie 2011, circa 2.000 de participanti, inclusiv din Germania, Austria, Elveţia şi alte colţuri ale lumii unde trăiesc încă saşii vechi, întrunindu-se sub deviza „Trecutul marchează viitorul – 800 de ani în Ţara Bârsei”, respectiv momentul în care cavalerii teutoni s-au aşezat pe aceste meleaguri.

Mii de saşi, plecaţi din localităţile Transilvaniei s-au întors iar, însă doar pentru a participa la întîlnirea saşilor transilvăneni de la Braşov. A fost ocazia perfectă pentru a-şi etala costumele tradiţionale, dar şi atelierele de meşteşuguri, emblematice deja pentru această comunitate. Saşii au vrut ca portul lor să fie văzut de cît mai multă lume, aşa că, după slujba religioasă de la Biserica Neagră, manifestarea a continuat cu o paradă foarte frumos organizată pe străzile Braşovului vechi şi totul pe ritmuri de fanfară săsească.

Înainte de a o porni pe Bariţiu înspre Poarta Şchei şi Liceul Sportiv, saşii au cîntat împreună cu turnarii Casei Sfatului imnul neoficial al Transilvaniei: „Siebenbürgen, Land des Segens”. Partea frumoasă este că organizatorii au pregătit fluturaşi cu textul cîntecului în limba română, astfel încît toţi cei prezenţi au fost invitaţi să se alăture saşilor.

Pe arena Liceului Sportiv, într-un cort special amenajat, au fost rostite cuvintele de salut ale invitaţilor, după care a urmat un program cultural- artistic de muzică corală, de fanfară şi dansuri populare germane. Concomitent au existat standuri cu expoziţii ale cercurilor de lucru manual, artizanat, edituri cu producţie de carte germană.

La Centrul Cultural Reduta a avut loc, în cadrul unei conferinţe, acordarea medaliei „Honterus”. Tot aici, cu ocazia evenimentului de la Braşov , a avut loc şi prezentarea timbrului poştal „Biserica-cetate din Biertan”, emisiune comună România-Germania. Un grup numeros de etnici germani din Cluj-Napoca s-a aflat la Braşov pe toată durata manifestărilor, bucurîndu-se din plin de această sărbătoare pentru minte şi inimă.

Dr. Liana Monica Deac