La colindat cu ciorapul de nailon pe cap

Anul acesta, Moş Crăciun vine mai devreme şi mai tras la faţă decât de obicei, pe trotinetă-, fără sania trasă de reni, întrucât cervidele au intrat în grevă, în frunte cu Rudolf-, ras în cap, dar cu aceeaşi barbă ce-l face inconfundabil, chiar dacă e falsă, bărbierit la portofelul petecit, deci nu cu sacul plin de bunătăţi, aşa cum suntem obişnuiţi, ci cu desaga goală, cu mâinile în buzunarele sparte şi cu un chiştoc de ţigară Carpaţi fără filtru în colţul gurii, moştenit din regimul trecut. Vine cu scumpiri, numai bune de pus sub molidul din faţa blocului în care şi-au făcut cuib nişte cucuvele împăiate.

Da, tocmai am fost avertizaţi… meteorologic cu averse de scumpiri în zona alimentelor. Cei care se aşteptau la îngheţarea preţurilor la „otrăvurile” din magazine s-au culcat visând şi s-au trezit cu un coşmar. Pentru români o lovitură sub centură, un KO tehnic, o impietate la adresa pubelei din stomac, un cataclism, un cutremur la nivelul intestinelor cu magnitudinea de 3,3 pe scara Richter.

Pe român nu-l face să trepideze nici Apocalipsa mai tare decât scumpirea alimentelor, ştiut fiind faptul că cei mai mulţi bani din cei puţini pe care îi câştigă îi alocă pe mâncare şi apoi aruncă mâncarea la gunoi. Şi uite aşa, pubele devin alte „hiper-market-uri” pentru boschetari, care numai aveţi impresia că o duc nasol. Dacă nu mă credeţi, faceţi-vă timp să vizitaţi marile magazine şi vă veţi convinge că am dreptate, iar apoi daţi o geană containerelor din spatele blocului şi o să găsiţi o la fel de mare înghesuială. Diferenţa este că servirea la container e liberă şi nu necesită nici bani şi nici card.

Nu vi se pare că de 28 de ani guvernele pestriţe, eclatante în campaniile electorale, ne „coafează” constant cu scumpiri, dar parcă am devenit imuni la toate matrapazlâcurile guvernanţilor, care iau decizii aberante cu degetele adânc înfipte în rect, spre a ni le flutura apoi pe la nas? Nu de alta, dar să adulmecăm şi noi izul dosului de parlamentar limbut şi limbist, care îşi pune de două ori pe an salariul la dospit. Şi pentru care orice scumpire nu-i arde buzunarul, aşa cum se întâmplă în cazul amărăştenilor. Pentru care orice scumpire este inflamabilă, echivalentă cu o nouă cădere a Constantinopolului şi cu incendierea salariului (ne)demn de Uniunea Europeană. Revenind, când vine vorba de haleală, românul frizează, îl văd capabil, în nebunia lui pantagruelică, să contracteze un credit bancar numai ca să-şi aglomereze frigiderul cu vreo doi „râtani” sacrificaţi de Ignat.

Sunt gata să pariez că noua scumpire a alimentelor nu o să pună românilor botniţă la gură şi nici nu o să-i oblige să strângă proverbiala curea, pentru cei care au aşa ceva. Pe alţii bretelele, dacă mai sunt la modă. Iar pe cei din categoria care n-au nevoie nici de una, nici de alta, „binecuvântaţi” cu o…cocoaşă abdominală, rezultat al gastrimargiei (lăcomia pântecelui), îi va întărâta şi mai mult. Vin vremuri grele, dar hârtia igienică se va vinde la fel de bine.

Cristian FOCŞANU