KlausenMusik 2026 – Miklos Noemi, originalitatea programului ales

Recitalul organistei Miklos Noemi-luni 20 iulie, Biserica Luterană-trebuie privit, înainte de toate, prin prisma dramaturgiei sale. Dincolo de virtuozitatea etalată, extraordinară fără exagerare, programul ales a fost construit ca o adevărată poveste muzicală, cu personaje, conflicte, emoții, iamgini și contraste.

De la confruntarea dintre David și Goliat, evocată de Johann Kuhnau (1660-1722) și Capriciul lui J. S. Bach (1685-1750), inspirat de despărțirea de fratele drag până la evocarea victorie armatei italiene în lucrarea lui Charpentier (1766-1834), atmosfera pastorală imaginată de Lefebure-Wely (1817-1869) și finalul de-a dreptul spectaculos Carillon de Longpont de Louis Vierne (1870-1937), recitalul a avut o remarcabilă coerență dramaturgică. Propunerile s-au îndreptat spre piese puțin cântate, puțin cunoscute, surprinzătoare însă prin diversitatea lor stilistică și prin forța lor evocatoare. Mă gândesc la Der Streit zwischen David und Goliath de Johann Kuhnau, care face parte din colecția de șase sonate, colecție publicată în 1700 cu titlul Prezentarea muzicală a unor istorii biblice. Sonata în sine este o adevărată dramatizare muzicală, care se derulează în șase secțiuni, Atitudinea lui Goliath, Groaza și rugăciunea israeliților, Curajul lui David, Lupta propriu-zisă, Fuga filistinilor și victoria, bucuria poporului. La același nivel narativ este și Capriccio sopra la lontananza del suo fratello diletissimo de JS Bach în șase momente axate pe durerea pricinuită de pierderea fratelui drag. Lucrare cu caracter descriptiv este și Victoire de l Armee d Italie. Bataille de la Montenotte de Charpentier, o bătălie muzicală dacă acceptați ideea, gen extrem de popular la acea vreme, menit să evoce prin sunete ample marșurile, focurile de armă, tunurile, triumful militar în final. Scene pastorale de Lefebrure-Wely este o piesă descriptivă (caracter de program), populară pentru celebrarea slujbei de Crăciun. În fine, Carillon de Longpont de Vierne  a fost scrisă în tonalitatea si bemol major, cu indicația de tempo Allegro. Este o miniatură strălucitoare, plină de nergie, care reproduce fidel efectul acustic de bătăi de clopote prin motive ritmice repetative și acorduri puternice.

A fost mai mult decât un recital de orgă. A fost o călătorie prin imagini și stări, prin tensiune și eliberare, prin dramatism și strălucire sonoră, un arc extraordinar, de la muzica descriptivă și teatrală la rafinamentul și spectaculozitatea repertoriului francez de orgă. Iar virtuozitatea organistei Miklos Noemi, virtuozitate tehnico-interpretativă, a fost mijlocul prin care această dramaturgie a prins viață, transformând orga într-un adevărat instrument al narațiunii muzicale.

Demostene Șofron