Interviu cu maestrul Radu-Anton Maier: „Unul din cele mai sigure izvoare de inspirație a rămas natura”

Originar din Cluj-Napoca, orașul unde a realizat marea majoritate a studiilor artistice, Radu-Anton Maier este un nume cu rezonanță internațională în sfera artelor vizuale. Trăiește și activează în Germania de peste 50 de ani, actualmente în localitatea Fürstenfeldbruck, unde deține o galerie de artă, pe care o administrează alături de soția sa, Svetlana Maier. Cu un palmares impresionant, lucrările sale se regăsesc în muzee, galerii și colecții particulare din România și din străinătate. Cu prilejul zilei de naștere a artistului, 28 aprilie, ziarul Făclia vă propune interviul recent realizat și vă invită să-l descoperiți și redescoperiți pe cel care a fost supranumit un continuator al stilului celebrului Salvador Dalí.

Care a fost momentul în care v-ați dat seama de direcția artistică spre care doriți să vă îndreptați (curentul post-avangardist)?

De-a lungul carierei mele am evitat să mă supun unui curent sau unei mișcări artistice tocmai pentru a profita de libertatea alegerii și dezvoltării propriei mele direcții, a unui maierism (atenție, nu manierism!) care s-a dovedit a fi profitabil. M-am lăsat influențat conștient de predecesori, pentru a reuși să pătrund în esența purtătorilor de direcții inovatoare în artă. Primul contact cu pictura suprarealistă a avut un impact deosebit asupra modului meu de a desluși, dar și de a reda lucrurile înconjurătoare. Esența ei, și cam tot ce era legat de aceasta, însemna îndepărtarea de realitate. Ei, asta mă fascinează până astăzi. Mă situez într-o meta-realitate, despre care vorbeam cu pasiune începând cu anii ´80 (când mediile sociale încă nu existau) și recurg la un meta-limbaj care îmi permite jonglarea cu lumi imaginare posibile, dorite sau nedorite – de fapt esența artei mele în general.

Ce anume vă captivează cel mai mult la acest stil și ce anume credeți că place publicului cel mai mult din creația artistului Radu-Anton Maier?

Este fascinant să ies din realitate și să mă las transportat în zone aparent intangibile, în fața șevaletului, cu pulverizatorul în mână, când trasez sau disec cioburi de vise, fragmente disparate sau complementare, asamblându-le cu blândețe și convingere.

Prin această combustie internă încerc să-i transmit publicului meu aceeași libertate onirică de a părăsi în fața pânzei realitatea și de a propune un nou univers. Se pare că admiratorii artei mele se lasă impresionați tocmai de esențializarea acestei predilecții. Din nenumăratele discuții cu publicul spectator, atât în atelier cât și în sălile de expoziții, reiese o preferință evidentă pentru peisajele mele atmosferice, meditative și vizionare, aflate la limita dintre real și abstract, în care o lume complicată este prevăzută generos cu soluții adecvate pentru întreaga ființă umană. Motivele florale sunt de asemenea îndrăgite, ca și formele voluptoase sau portretele imaginare.

Vă invit să detaliem puțin, pe înțelesul publicului larg, câteva dintre tehnicile inovatoare la care recurgeți și efortul pe care acestea îl presupun.

Utilizarea pulverizatorului este pentru mine o modalitate de exprimare a unor atmosfere semnificative, excelentă pentru trecerile fine dintr-o nuanță în alta, din lumină în penumbră și apoi în întuneric. Este o suprapunere a pastei în diverse concentrații, care permit treceri foarte fine de la o culoare la alta și de la o nuanță la alta. Prin combinația succesivă a mai multor instrumente de lucru recurg la o tehnică destul de complexă – diversificată cromatic – fără a conturba structura motivelor folosite și fără a aglomera stratificarea pastei.

Cum arată o zi în atelierul artistului vizual Radu-Anton Maier? Care e atmosfera unei zile de creație?

Atelierul meu este universul meu. Este locul în care mă simt cel mai bine. O zi de muncă în atelierul meu nu arată ca o muncă materializată, ci este mai degrabă un loc de repaos și de împlinire a rezervoarelor mele de creație. Înconjurat de multiple instrumente de lucru, de pânze și culori, pătrund într-un univers care îmi oferă nenumărate posibilități de evadare: într-un trecut bogat în amintiri, dar și într-un viitor oricând imaginabil.

Cum resimțiți colaborarea cu soția dumneavoastră, Svetlana Maier, în tot ceea ce presupune promovarea artei pe care o aduceți la lumină?

De-a lungul anilor am devenit o unitate indestructibilă. Împărtășim aceleași preferințe pentru artă. Soția mea, Svetlana Maier, este în temă când organizăm o expoziție sau când discutăm despre mesajul transcris în pictură sau în desenele care ne înconjoară. Prezența ei în galeria noastră de artă RADUART și în atelier este pentru mine nu doar o sursă inspiratoare, ci și un izvor de căldură imaginară, de intuiție cromatică.

După experiența pandemiei pe care încă o mai traversăm, cum vedeți sursele de inspirație în ceea ce vă privește? S-au înmulțit? S-au diversificat? Au fost influențate într-un anume fel?

Unul din cele mai sigure izvoare de inspirație a rămas pentru mine natura. Departe de oameni și de tumultul zilnic m-am simțit dintotdeauna cel mai bine. Astfel ajung la acea trăire singulară, un soi de solitudine care mă ajută să descopăr noi dimensiuni și rezerve spirituale. Aceste momente delicioase devin tot mai intense, când mă aflu într-o pădure desfrunzită sau în preajma apelor în amurg. Tocmai de aceea pandemia nu a avut pentru mine efectul temut. Izolarea la care am fost obligați este oarecum caracteristică procesului meu de creație.

Cel mai mult însă mi-a lipsit contactul nemijlocit cu publicul. Am găsit și pentru aceasta o soluție temporară: întreaga activitate de promovare a fost transpusă online. Astfel ni s-au deschis noi posibilități de comunicare și interacțiune cu publicul. Treptat revenim la normalitate. În luna iunie vom redeschide oficial galeria noastră de artă RADUART cu o expoziție inedită, inserând lucrări noi din creația mea.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră cea mai recentă distincție primită, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, conferită prin decret prezidențial?

Am fost plăcut surprins și onorat de această distincție înaltă, oferită de țara în care m-am născut. Sunt recunoscător în continuare celor care îmi apreciază opera și activitatea, extinsă pe o perioadă de aproape șase decenii.

Aveți o colaborare frumoasă cu revista și respectiv editura Tribuna. Cum ați primit propunerea de a ilustra o parte dintre numerele revistei cu operele dvs?

Colaborarea cu revista de cultură „Tribuna” mă onorează în mod deosebit. Apariția albumului meu de artă „Radu-Anton Maier. Maestrul realităților imaginare”, editat în condiții grafice excepționale, constituie o realizare importantă a activității mele. Acest succes i-l datorez lui Mircea Arman, managerul editurii „Tribuna” și permanent prezentei Ani Bradea, sufletul revistei de cultură „Tribuna”, cărora le rămân în continuare profund recunoscător. Arta este indispensabilă pentru mine și susținerea ei este un act de curaj.

Dincolo de artele vizuale, ce alte activități artistice simțiți că vă inspiră?

Literatura și muzica au asupra mea un efect perpetuu. Citesc în continuare romane științifico-fantastice. Am inhalat muzică clasică în mod conștient și cu multă dăruire nu numai ca figurant în diverse spectacole ale Operei Naționale Române Cluj-Napoca, ci și în calitate de prieten și admirator al excelentului tenor Ion Buzea, cu care am încins o prietenie indestructibilă încă din școală.

Ce ne puteți spune despre proiectele la care lucrați în prezent (de pildă, noi cicluri tematice)?

Ciclul nodurilor mă preocupă tot mai mult. Am revenit la această serie artistică dintr-o necesitate spirituală aparte, abordând recent temele crucii și evidența motivelor ei complementare în creația mea. Tema dezrădăcinării e mai actuală ca niciodată. Am abordat-o de-a lungul carierei cu aceeași intensitate, recurgând totuși la diverse tehnici și modalități de exprimare de la o etapă la alta.

Care sunt modelele umane și artistice (din spațiul românesc și cel universal), mentorii la care vă raportați mereu cu admirație?

I-am avut ca profesori pe Aurel Ciupe, Teodor Harșia, Petre Abrudan și Alexandru Mohi. Am lucrat periodic alături de cunoscutul pictor Corneliu Baba la București. În prima fază a creației mele m-a fascinat Nicolae Tonitza în portretele sale cu privirea întoarsă spre sine.

Contactul cu pictura lui Oscar Schlemmer, cu manifestele lui Paul Klee, Lyonel Feininger și fascinația pentru creația lor, manifestată încă din timpul studiilor, au influențat decisiv orientarea și evoluția mea artistică. William Turner m-a convertit definitiv la peisajul maritim și apusurile monumentale.

Va urma și momentul jubileului Radu-Anton Maier, la împlinirea vârstei de 90 de ani, în 2024. Ce surprize pregătiți publicului cu acest prilej aniversar?

Sentimentele mele în legătură cu acest eveniment aniversar sunt împărțite. Pendulez între a face bilanțuri și a mă fixa pe diverse planuri de viitor. Mă complac în a mă lăsa surprins de activitățile care mi se pregătesc de aniversare. Consider că activitatea soției mele, Svetlana Maier, este un eveniment continuu în munca mea de inspirație și transpunere a unor trăiri de o valoare dificil descriptibilă, dar hotărâtoare în activitatea mea. Ea le știe pe toate.

Iulia GHIDIU

Foto Svetlana Maier