În plină secetă, singurul sistem de irigații din Cluj funcționează doar pe jumătate din lungime

Seceta prelungită din ultima perioadă de timp începe să creeze probleme mari și agricultorilor clujeni, care pot totuși apela la singurul sistem de irigații din județ, deși acesta nu este funcțional la întreaga capacitate, deoarece dalele de impermeabilizare a canalului au fost furate cu ani în urmă, iar acum apa pompată se scurge în sol.

După cum spune Marius Cornea, directorul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) Cluj, fermierii din zonă încep să se confrunte abia acum cu probleme serioase din cauza secetei.

”În Cluj, până acum, situația a fost cât de cât acceptabilă în zona de acțiune a sistemului de irigații, dar acum încep să fie probleme. Până acum au mai fost precipitații, dar imediat se intră în degringoladă. Am luat legătura cu domnul Emil Turdeanu, care e cel mai mare fermier din zona deservită de canal, și mi-a spus că de mâine (marți – 26 iulie, n.r.) o să depună cerere să dăm drumul la apă pe canalul de irigații. La momentul de față fermierii pot doar să ia apă din canal și să și-o împrăștie în teren, fiecare cu ce are. Sunt unii care au tambururi cu furtun rulat, cu care preiau apa din canal și pot să o ducă în teren, până pe la vreo 300-400 de metri de la axul canalului. Asta e situația.”, spune Marius Cornea.

El precizează că fermierii trebuie doar să facă o cerere către instituție, și primesc apă gratuit.

Apă, doar pe 8 kilometri din 17

Situația actuală a singurului canal de irigații din Cluj nu este tocmai fericită. ”În județul Cluj există o singură amenajare de irigații. Stația de pompare de bază este la Moldovenești, și canalul de irigare mege pe o distanță de 17 kilometri și ceva, până la Aeroportul Luna. Deservește aproximativ vreo 4.000 de hectare de teren arabil, în zona localităților Bădeni, o parte din Mihai Viteazu, Moldovenești și apoi se trece spre Câmpia Turzii și Luna. Putem da apă până doar la aproximativ kilometrul 8. Am obținut ceva fonduri ca să impermeabilizăm canalul pe vreo doi kilometri și poate că am putea merge, după ce facem lucrarea, până pe la kilometrul 9 – 10 al canalului. Asta pentru că s-au furat dalale și nu mai are impermeabilizare canalul. S-au furat după anii 90 și acum inflitrațiile sunt foarte mari. Eu pot pompa apă, nu este nici o problemă, dar infiltrația este atât de mare că, la începutul canalului apa trece peste taluz și pe la 6-7 kilometri abia ajunge apa. Asta din cauza lipsei de impermeabilizare a canalului.” precizează Marius Cornea.

Sistemul de irigații, furat bucată cu bucată

Din păcate, lipsa dalelor de impermeabilizare a canalului principal nu este singura problemă. ”După anii 90, când s-a fărâmițat agricultura noastră, în care existau totuși terenuri comasate, s-au furat componentele sistemului de irigații și s-au dus la fier vechi. Infrastructura secundară, care era formată din ”antene” cu hidranți, practic nu mai există. Antene înseamnă o rețea cu stații mai mici de pompare, care țineau apa sub presiune în stânga și dreapta canalului de irigații. Fermierul se putea racorda la un hidrant – existau hidranți din cam 50 în 50 de metri – și se putea iriga. Dar am avut miniștri foarte deștepți la Agricultură, și pe domnul Petre Roman care a zis că trebuie distrus tot și dus la fier vechi, ca facem totul nou. Și atunci și în agricultură a început tăvălugul. Acesta era și estesingurul mare sistem de irigații din Transilvania. Mai erau și sisteme de irigații mai mici, pe care le aveau CAP-urile, în special cele care făceau legumicultură, care luau apa direct din sursele terestre, din râuri sau din lacuri, din ce aveau la dispoziție. Era încă un sistem de irigații, destul de performant, pentru vreo două sute de hectare, la Dej, la fabrica de conserve. A dispărut și fabrica de conserve, și sistemul de irigații. Aceeași poveste – s-a furat tot.”, spune cu amărăciune Marius Cornea.

Dar nu doar nu responsabilii din Agricultură poartă întreaga vină. ”Noi am făcut un teanc de reclamații, și asta cu date certe, cu oameni prinși că valorifică la fier vechi materiale din sistemul de irigații, dar nu le-a făcut nimeni absolut nimic. Este un fel de vină colectivă. Erau lucruri foarte bune, bine puse la rând, numai trebuiau păstrate. Acum ne scheunăm că avem probleme.”, constată el.

Lipsă și de fonduri și de personal

Însă Agenția se confruntă și cu alte probleme. ”La ANIS s-a făcut o reducere drastică de personal, de la vreo 4.000 de angajați câți erau la nivelul întregii țări, prin 2.000 s-a ajuns pe la vreo 800-1.000 de persoane. Au rămas sistemele de irigații fără pază și au fost devalizate. Acum, în Cluj avem doar șase muncitori la stația de pompare. Eu am cerut doi muncitori în plus, să pot să rezolv și paza și celelalte, dar n-am primit nici o aprobare. N-am primit – că n-am primit. Cu șase oameni greu mă descurc să dau și concedii, și zile libere. Cu încă doi oameni m-aș putea descurca în condiții cât de cât apropiate de optim.”, spune directorul ANIF Cluj.

Când avem surpulus de apă ne batem joc de ea

Directorul ANIF apreciază că, pe lângă sistemul acctual de irigații, se mai pot face și alte amenajări, extrem de utile în perioadele de secetă. ”Stația noastră de pompare, din puținii bani pe care i-am primit, arată bine. Sistemul e foarte frumos, dar nu funcționează în totalitate și ne-ar mai trebui fonduri. Am primit ceva bani pentru impermeabilizare pe doi kilometri – așa cum am mai spus – și încă ceva ca să reparăm două motoare, care erau defecte. Sunt motoare mari, de 400 KW. Lățimea la începutul canalului este cam de 4 metri și adâncimea de vreo 2,5 – 3 metri, iar undeva spre capăt se ajunge la o lățime de 2,5 metri și adâncime de circa un metru. La capăt există și un bazin de retenție a surplusului de apă, e ca un bazin de acumulare de vreo două hectare, care ar trebui să fie plin cu apă. Într-o țară normală, canalul ar trebui să funcționeze la plin în perioada de vegetație, din aprilie până prin octombrie. Acum, la noi, e gol. Dar știți cum e la noi. Nu ne gândim că vin și vremuri mai grele. Când plouă totul e bine și frumos, pe urmă… Când avem surpulus de apă ne batem joc de ea, și când n-avem – scheunăm. Ar trebui făcut și mai multe bazine mici, care să-i ajute pe agricultori. Plus că s-ar echilibra un pic și debitele la râuri, ca să nu avem probleme nici cu inundațiile. S-ar putea face multe bazine mai mici, cum au spaniolii sau francezii, ei în orice ravenă au făcut un dig din pământ bine presat, unde se reține apă, și în caz de secetă se poate folosi.”, mai afirmă Marius Cornea.

Viorel Dădulescu