In memoriam Mihai Moldovan (1937 – 1981)

În urmă cu 30 de ani, la 11 noiembrie 1981, s-a stins din viaţă compozitorul Mihai Moldovan. Cu doar cîteva zile înainte împlinise 44 de ani.
Mihai Moldovan s-a născut la Dej, la 5 noiembrie 1937. A urmat cursurile şcolii elementare în localitatea de baştină, după care s-a înscris la Liceul de Muzică din Cluj şi, apoi, la Conservatorul „Gheorghe Dima”, unde a studiat cu dascăli de prestigiu ca: Sigismund Toduţă, Tudor Jarda, Liviu Comes, Gheorghe Merişescu şi Traian Mârza. După Cluj, urmează Conservatorul din Bucureşti, unde îşi desăvîrşeşte pregătirea cu Mihail Jora, Zeno Vancea şi Anatol Vieru.
După încheierea studiilor şi-a desfăşurat activitatea ca secretar şi regizor muzical în cadrul instituţiilor artistice ale armatei, redactor la Casa de Discuri „Electrecord”, la Radioteleviziune şi la revista „Muzica”. A scris muzică de cameră, muzică corală (Obîrşii, Clopote, Descîntece), muzică simfonică (Texturi, Vitralii, Scoarţe, Tulnice, Cantemiriana, Omagiu lui Anton Pann), muzică vocal-simfonică (Rituale, Cîntece străbune), operă (Trepte ale istoriei), creaţia sa fiind onorată cu numeroase premii şi distincţii: Premiul Uniunii Compozitorilor, Premiul „George Enescu”, Premiul Academiei, premii ale Consiliului Culturii şi Radioteleviziunii.
A încetat din viaţă la Cernavodă, în urma unui tragic accident.
„Lucrările lui Moldovan – spunea Marin Constantin, după formidabilul succes al compozitorului, în Japonia – crezul său estetic, sînt o moştenire ancestrală care constituie identitatea de neconfundat a muzicii sale – căci ea este muzică românească”.
Reprezentant al generaţiei de muzicieni fără de care nu se pot trasa vectorii artei muzicale româneşti postbelice, Mihai Moldovan se păstrează în această artă prin sentimentul valorii, frumuseţea frazei muzicale, puterea de esenţializare şi o extraordinară capacitate inovatoare. Şi tot aşa va fi păstrat în memoria oraşului în care s-a născut, Dejul.
M. VAIDA