ILUMINÂND LUMINA

Marea pictură nu are nevoie de cuvinte. Doar nostalgiile privesc cu ochi mari tainele lumii. Iar chipul fiecăruia dintre noi gravează acele expresivități care dau sens și consistență existenței noastre.

La Casino – Centrul de cultură urbană din Cluj-Napoca are loc expoziția de portrete a pictorului Dănilă Incze. În această sală, care a avut și are menirea de a unii destine, șirul portretelor refac un drum de mare respirație: Roma-Napoca-Samarkand. O galerie a întrebărilor asupra unor lumi atât de diferite și, totuși, atât de apropiate. Artistul n-a căutat nici asemănări, nici deosebiri (religioase, culturale sau psihologice), ci, mai degrabă, a scos în evidență trăirile umane, forța metaforelor tăinuite de culoare.Tainele misterioase vestimentații din Buhara sau Tașkent, ori familiarele ținute europene încifrează simboluri benefice sau malefice. Iar satisfacția de a le decoda, aduce un serios plus sufletesc privitorului.Ca în eminesciana zicere: „- Ce-ți pasă ție, chip de lut? Dac-oi fi eu ori altul”.

Am încercat să găsesc precursori. Am căutat, dincolo de riduri și priviri, taine ascunse în fundalul ce subliniază chipul. Impresia de Jan Vernneer van Delft sau Sandro Botticelli rămân, în acest caz, doar tare culturale, definind obiectul iluminat din părțile esențiale ale vrerii pictorului. Devine astfel clar că Dănilă Incze tinde spre lumina din adâncuri, surprins atât de magistral de confratele neerlandez al picturilor lui Rembrandt. Dar aventura portretistică rămâne a lui Dănilă Incse. Doar a lui. Femei și bărbați ai blândului islam asiatic, deopotrivă cu mai cunoscutele chipuri creștine europene, dovedesc că distanțele nu s-au agravat încă. E o nouă colecție de prozodie a veșniciei, în accepțiune platoniciană, dublată de spiritul lui Abu Ali al-Husain ibn Abd Allah ibn Sina, mai pe limba noastră  Avicena. Un belșug de conflicte și confruntări în intimitatea acestor portrete. Iar desfătarea este și rară, și deplină.  Daca sfera de expresie este enormă, succesiunea portretelor aduce liniște în suflete și bucuria frățietății în gând. Așa cum spune poetul persan Jalabad al-Dim Muhammad Rumi: „Nu te poți vedea pe tine însuți fără o oglindă./ Privește la persoana iubită. Ea este cea mai strălucitoare oglindă”.

Iar simezele surâd, trăgând cu ochiul la mrejele nemuririi.

I. RĂDULESCU-BĂȚANI

 

 

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut