Ilie Călian

La pierderi sau la despărţiri definitive de „oameni care au fost”, se produce imprescriptibil o meditaţie despre cei dispăruţi, despre lumea în care am trăit şi pe care am traversat-o. În fond, este un recurs la băgarea de seamă a trecerii şi a urmelor acestei treceri. A lăsa urmă în trecerea implacabilă, înseamnă a recunoaşte locul pe care l-a marcat cel dispărut.

Ilie Călian s-a situat în lume ca un om ce a lăsat urme, ce a imprimat în mod particular fapte care acum sînt amintiri, în timpul pe care l-a trăit. Ziarist de vocaţie, analist atent şi expresiv al vieţii publice de după 1989, a pilotat o publicaţie periodică recunoscută prin rezistenţa ei, prin prezenţa ei cotidiană şi prin reperele pe care le-a fixat într-o epocă de „mari turbulenţe”. Ziarul pe care l-a condus a fost ca o instanţă de recurs, de apel, atunci cînd cuvîntul pe care îl doreai să fie auzit public şi-a găsit loc în paginile periodicului pe care l-a patronat. Acest ziar a fost ultima posibilitate de a-şi face cunoscute opiniile, atunci cînd partizanatele de tot felul dominau discursul jurnalistic. Personal, am apelat în momente dificile la această înaltă instanţă de recurs jurnalistic, găsind în omul şi jurnalistul Ilie Călian, o altă instanţă de apel, cea a înţelegerii şi a unei particulare puteri de discernămînt prin cuvîntul scris. Am iniţiat împreună cu Ilie Călian, în ultimile săptămîni ale vieţii sale, un proiect de digitizare a ziarului pe care l-a condus timp de peste un sfert de secol. Acest proiect a demarat la iniţiativa sa, fiind implicat şi jurnalistul Radu Vida, fapt ce confirmă, odată în plus, viziunea sa asupra păstrării cuvîntului scris, cotidian şi atît de perisabil. Urmează să fie instituită o bază de date electronică ce păstrează povestea noastră despre noi înşine, despre lumea consumată în cotidianitatea sa, despre neliniştile şi frămîntările unei lumi pe care Ilie Călian a înţeles-o şi a împărtăşit-o în modul cel mai acut şi cel mai dedicat. Acest proiect va rămîne o sursă documentară şi de informaţie, dar mai ales o oglindă a ceea ce a fost şi deopotrivă, un lung şi explicativ exordiu despre „cum am ajuns să fim ceea ce sîntem azi”. Ilie Călian rămîne în percepţia publică, prin realizările sale jurnalistice incontestabile, dar mai ales prin pasiunea analizei şi observaţiei sale critice asupra faptului cotidian, asumat pregnant şi deopotrivă, acut.

Ilie Călian a fost un „Editorial” în risipirea noastră cotidiană.

Prof. univ. dr. Doru RADOSAV