Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENŢE 9: La 35 de ani după schimbarea regimului. Multe întrebări, puţine răspunsuri

Puţine zile ne mai despart până la startul ediţiei festivaliere cu numărul 9, o ediţie ce se anunţă interesantă prin genericul propus, 35 de ani dupăschimbarea regimului. Cu alte cuvinte, 15 companii teatrale din ţară şi de peste hotare, 18 spectacole programate, la care se adaugăconferinţe, mese rotunde, lansări de carte, un program ce ţine afişul timp de 15 zile.

Înainte de a intra în prezentarea festivalurilor prin companiile teatrale invitate, voi face un tur de orizont al precedentelor opt ediţii, toate sub generice în ton cu evenimentele timpului, mă refer la Dialog între voci (2012), Mărturiile corpului (2014), Odiseea străinului (2016), Război (2018), Orizonturi (2020), Teamă/Speranţă (2022), toate cu spectacole sold out, cu bilete în plus greu de găsit, toate cu priză la public şi critica de specialitate.

Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe este deja un brand recunoscut naţional şi internaţional, este festivalul aşteptat, este festivalul căruia Tompa Gabor reuşeşte să-i asigure continuitatea şi acest lucru contează acum cel mai mult. Continuitate cu toate problemele financiare pe care le cunoaştem şi le trăim şi noi.

Revin la ediţia 2024, cu o temă actualitate, subliniată şi de Tompa Gabor: Cei 35 de ani care au trecut de la schimbarea regimului reprezintă aproape o dată și jumătate mai mult decât am trăit sub dictatura lui Ceaușescu. Ce s-a întâmplat în tot acest răstimp cu libertatea care ne-a „invadat peste noapte”? Sau am trăit foarte pe scurt doar iluzia acesteia? Am făcut, oare, radiografia totală sau măcar parțială a evenimentelor trecutului să o putem lua din nou de la capăt și să privim spre viitor cu conștiința curată? Revoluție sau lovitură de stat? Democrație civică slobozită sau o Europă de Est colonizată? De atunci, au crescut două generații din cei născuți după ‘89 fără să primească răspunsuri la aceste întrebări.” Sunt întrebări legitime, cu menţiunea că numărul lor este mult, mult mai mare. Răspunsurile ţin mai mult de noi decât de decidenţi care, de peste 30 de ani, nu fac altceva decât să…promită. Cât despre realizări şi aşteptata bunăstare, mai avem mult, foarte mult de aşteptat.

În prima yi de festival, duminică, 3 octombrie,  sunt programate două spectacole. Primul este Evadarea tăcută de Lena Constante, regia şi interpretarea Oana Pellea şi Ciprian Scurtea, producţie a Teatrului Naţional I. L. Caragiale din Bucureşti, 19:30, deschiderea oficială fiind programată la 19:00.

Se cuvint scurte prezentări ale primei zile. Voi începe cu Lena Constante (1909-2005), artist vizual, pictor scenograf, om care a stat 12 ani în închisoare, eliberată  în 1962. Prima sa carte este Evadare tăcută, a apărut la Paris în 1990. Cartea este denumită de Ruxandra Cesăreanu drept „iadul singurătăţii pentru cele  3000 de zile singure în închisorile din România’’. Piesa a avut premiera la ARCUB la 18 noiembrie 2023, interesul fiind maxim cu fiecare reprezentaţie.

Cineva are să vină de Jon Fosse, regia Chris Simion Mercurian, Ofelia Popii şi Ciprian Scurtea în cele două roluri, este programat în Sala Studio, la 21:00. Jon Fosse (n. 1959, 29 septembrie, Haugesund, Norvegia) este laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2023, pentru ‚piesele şi proza sa inovatoare care dau glas inefabilului’.

Toate spectacolele se anunţă a fi interesante, toate. Sunt tentat să mă opresc asupra fiecăruia în parte, o voi face la timpul potrivit.

Demostene Şofron

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut