Exerciții de empatie: Când oamenii sunt confundați cu numere…

Sistemul medical românesc suferă cel mai tare din cauza procedurilor și a protocoalelor.

Din cauza faptului că boala unui om are doar un cod de diagnostic, format dintr-un amestec scurt de litere și cifre, care nu poartă cu el greutatea singurătății, a grijilor față de cei care rămân și a nevoilor care depășesc evidențele statistice.

Din cauza faptului că boala unui pacient este văzută ca un proces care trebuie combătut mecanic, de parcă ar fi vorba de un experiment într-o eprubetă-n care se luptă o bacterie cu o familie de antibiotice.

De fapt, boala aparține unui OM. E a lui. Uneori, e tot ce i-a mai rămas.

Profesia medicală presupune, de obicei, halate albe, saloane albe, paturi albe. Doar că oamenii care stau în ele sunt diferiți. De nimic nu se întristează mai tare bolnavii ca atunci când sunt confundați cu numere sau diagnostice. Ca atunci când sunt anonimizați și poartă brățări cu coduri de bare prin care GDPR-urile le interzice să mai aibă un nume și să mai fie ei înșiși.

Medicina va deveni din ce în ce mai defensivă. Toate cadrele medicale își vor dori să respecte, de teamă, mai mult procedura și mai puțin pacientul.

Dac-ați vedea câtă bucurie e-n ochii unui bolnav când îl întrebi de casă, de lucrurile neterminate, de planuri! De tot ceea ce nu scrie-n proceduri.

Dar asta presupune să-l iubești și să fii sigur că Dumnezeu primește grija ta față de bolnav ca pentru El Însuși.

Pr. Bogdan CHIOREAN