Exerciții de empatie: 9 grivne ucrainene

Sub 1,50 lei românești. Dar le-am primit ca semn de prietenie și aducere aminte din partea unui grup de 6 tineri pe care i-am găzduit în tranzitul lor spre nicăieri.

Au venit noaptea. Fără să ne știe. Doar având încredere în Dumnezeu că n-om fi și noi niște netoți. Trei băieți și trei fete sub 30 de ani. Plecați dintr-un oraș bombardat masiv. Părinții rămași acolo. Poate că și plecarea își are vârsta ei.

Una dintre fete a fost trezită în apropierea Centrului, chiar când treceau pe lângă aeroportul din Cluj. Nu și-a dat seama pe moment ce se întâmplă și, văzând avioane în jur, i s-a făcut frică și s-a pus pe plâns o vreme.

Apoi, la masă, ca la revelion, noaptea, am scăpat o sticlă peste solnițele cu sare și piper. A sunat tare. S-a speriat iar la auzirea unui sunet nepregătit. Cel mai mult s-au bucurat de ceai. Ceai cald. Câtă nevoie are omul de căldură…

Nu știau unde vor merge. Nu știau că avem graniță cu Ungaria. Și era atâta speranță în privirea lor. Mi-au spus că fericirea înseamnă, azi, să fii dincoace de graniță.

O să găuresc monedele astea, le înșir pe-o ață și le fac metanier. Le pun la o icoană cu răstignirea sau la o cruce.

Până la urmă, se potrivesc cel mai bine într-un loc în care jertfa se confundă cu iubirea…

Pr. Bogdan CHIOREAN